O tânără de origine kurdă care a fost refugiată în copilărie s-a folosit de social media pentru a-l găsi pe omul care, în urmă cu 20 de ani, i-a dăruit o bicicletă și pentru a-i mulţumi pentru bunătatea lui.
Mevan Babakar are 29 de ani și trăiește în Londra. S-a născut însă în Bagdad (Irak), de unde a fugit, împreună cu părinţii ei, în anii ’90, după izbucnirea Războiului din Golf. Au trecut, cum au putut, prin Turcia, Azerbaidjan și Rusia, înainte de a ajunge în Olanda, unde s-au refugiat într-o tabără din apropierea localităţii Zwolle. Acolo au stat un an, între 1994 și 1995, înainte de a se muta la Londra.
Acolo, în tabăra de lângă Zwolle, Mevan a înţeles că bunătatea încă există, în ciuda suferinţei. Unul dintre angajaţii taberei, „din bunătatea inimii lui”, spune Mevan, „mi-a cumpărat o bicicletă. Inima mea de copil de cinci ani a explodat de bucurie.”
După 20 de ani, tânăra a publicat pe Twitter o poză a bărbatului care i-a dăruit acel cadou minunat și neașteptat, iar postarea ei a devenit virală. În nici 24 de ore, peste 7.000 de persoane au distribuit postarea ei, lucru care, într-un final, a ajutat-o să îl regăsească pe bărbatul generos.
Acum locuiește în Germania, povestește Mevan. „Am fost întrebată ce o să fac dacă îl găsesc. Sincer, o să plâng până nu mai am lacrimi. Ne era foarte greu în momentul acela din vieţile noastre, iar gestul lui atât de generos m-a învăţat că bunătatea poate exista oriunde, indiferent cât de teribile sunt circumstanţele”, mai spunea tânăra.
Mevan a declarat pentru site-ul olandez Destentor că bărbatul i-a dăruit „o bicicletă frumoasă, roșie și strălucitoare”, după ce i-a invitat, cu toată familia, la masa de Crăciun de la el de acasă.
În timpul căutării după binefăcătorul ei, Mevan a mai întâlnit o angajată a taberei și a aflat astfel că omul pe care îl căuta a rămas și în memoria altora ca o persoană nespus de bună și de generoasă.
Cea mai recentă postare pe contul de Twitter al lui Mevan este o poză alături de binefăcătorul ei: „L-am găsit! Crede că o bicicletă este un gest prea mic pentru atâta agitaţie, dar s-a bucurat că a fost motivul care ne-a readus împreună. Îl cheamă Egbert. S-a bucurat nespus să mă revadă și mi-a zis că este mândru că am ajuns o femeie puternică și curajoasă. A spus că asta își dorea pentru mine când eram mică. A continuat să ajute refugiaţi din 1990 până astăzi. Crește orhidee, are o familie frumoasă și mi-a spus că simte că parcă n-am plecat niciodată.”
This is Egbert. He’s been helping refugees since the 90s. He was so happy to see me. He was proud that I’d become a strong and brave woman. He said that was his wish for me when I was small. He grows orchids. He has a beautiful family. He said it felt like I’d never left. pic.twitter.com/WlDWm2seVh
— Mevan | میڤان (@MeAndVan) August 13, 2019













