Cei mai mulţi ortodocși n-au știut că vara trecută, Sfântul Sinod a decis ca duminica să fie notată ca prima zi a săptămânii în calendarul bisericesc. Surpriza este că linia orizontală care marca diferenţa dintre ultima zi și prima zi a săptămânii a trecut acum între sămbătă și duminică.Că oamenii n-au știut de decizie este o chestiune care ţine de PR-ul adesea criticat al Bisericii Ortodoxe. Mai delicat ar fi fost ca oamenii să fie anunţaţi din timp, și cât de mult bine ar fi făcut Bisericii Ortodoxe o campanie prin care să-și informeze membrii și cu privire la motivele pentru care s-a hotărât această modificare. Oamenii s-ar fi simţit respectaţi, implicaţi și pregătiţi pentru schimbare.
Explicaţiile au venit abia la sfârșitul lunii decembrie, după ce mai mulţi ziariști au făcut publică schimbarea. Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Constantin Stoica, a oferit niște răspunsuri. „La fiecare Sfântă Evanghelie,” spunea el, „fie că e vorba de Matei, de Marcu, Luca şi Ioan, veţi găsi menţionat faptul că Hristos a înviat în prima zi din săptămână, adică ziua de Duminică. În mod firesc, săptămâna în biserică trebuie să înceapă cu ziua de Duminică.”Că oamenii n-au înţeles motivele schimbării, e o problemă de educaţie. Iar cultura biblică nu se face cu o declaraţie a reprezentantului Patriarhiei. Nu e suficient să explici doar o dată, fiindcă oamenilor le vine greu să înţeleagă un subiect asupra căruia, cel mai probabil, doar puţini au stăruit. Așa îmi explic reacţii precum cea a unei cititoare de Click! care se lamenta indignată: „Și acum în ce să mai cred??? În Geneza sau în Evanghelia după Marcu? Oare câte schimbări a suferit Biblia???”. Când nu știu, oamenii speculează. Și unele dintre speculaţii ajung la concluzii sucite de te doare mintea, care conduc confuz ba către un conflict, ba către o conspiraţie între evrei și conducătorii BOR. „De ce Sfântul Sinod a tăcut până acum și nu aduce argumente în favoarea deciziei luate de a începe zilele săptămânii cu ziua de Duminică?”, întreba acuzator un jurnalist.
Fapt este că și după Geneza, și după Evanghelia după Marcu, duminica este prima zi a săptămânii, iar sâmbăta e ultima. Iar asta nu e o revelaţie de ultimă oră, nici o decizie arbitrară luată de BOR. Pe resurse-ortodoxe.ro am găsit scris negru pe alb: „Ziua a șaptea a fost numită sabat (= sâmbăta). Cuvântul 'sabat' înseamnă odihnă, căci în ea „'s-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Lui'( Facerea II, 2.), după cum spune dumnezeiasca Scriptură.”
O fi greșit Biserica Ortodoxă că nu a făcut un efort ca să informeze. Mare este însă și greșeala credinciosului de rând, care așteaptă să fie iluminat, dar nu e suficient de matur cât să știe pe ce întrerupător să apese. Și atunci se sperie, bănuiește de incoerenţă o Carte pe care nu a citit-o, sau pretinde că a descoperit cine știe ce mecanism obscur și complicat. Interesant e că, în tot acest timp, explicaţia schimbării stă, simplă și clară, fix sub nas.
Până la urmă, aș putea să zic și eu, ca alţi comentatori, că „ei sunt de vină că n-au știut”, din moment ce „evreii și adventiștii știau demult că duminica e prima zi a săptămânii”. Dar ar fi o concluzie redundantă. Mai de luat în seamă mi se pare faptul că ignoranţa n-are graniţe cultice, iar dogoreala comodă a adevărului majorităţii îmi poate adormi și mie ușor raţiunea. Important e ca, la fiecare pas, să știu ce și de ce cred.
