De ce aţi da foc unei cărţi? Sau când aţi aruncat ultima oară o carte? În general o facem pentru că respectiva maculatură e proastă, pentru că te îndrumă pe căi greșite, pentru că face rău cititorului ei sau pentru că avem ceva cu autorul.

La începutul lunii august ST scria despre planul unei obscure biserici, independente, de a comemora data de 11 septembrie într-un mod atipic, și anume prin incendierea unor exemplare ale Coranului. În ultimele zile însă, apropiindu-i-se scadenţa, evenimentul a căpătat un profil de breaking news.

Conform proverbului cunoscut, ce vedem acum e tentativa înţelepţilor de a scoate piatra aruncată în baltă de un nebun. Pastorul Jones nu este la prima tentativă de felul acesta. Ce uimește însă este amploarea valurilor făcute de gestul lui. Organizaţii non-guvernamentale, administraţia de la Washington, atât Obama cât și Clinton, șeful militarilor din Afganistan, liderul ONU, Vaticanul, cu toţii au luat poziţie în faţa unui asemenea gest.

Ce spune pastorul? „Simţim nevoia unui strigăt împotriva Islamului, care se prezintă ca o religie a păcii." Ce spun oponenţii? Îl citez doar pe secretarul Consiliului Naţional al Bisericilor din SUA, care însumează opinia generală: pastorul și adepţii lui „sunt confuzi cu privire la dragostea de aproapele", ca atare, „asemenea fapte, pline de ură făţișă, nu sunt o mărturie a credinţei creștine". Am înţeles poziţiile. Restul este argumentaţie, pro și contra religiei, a liberei exprimări, a drepturilor omului etc.

Dar, de ce aţi da foc unei cărţi? Sau când aţi aruncat ultima oară o carte? În general o facem pentru că respectiva maculatură e proastă, pentru că te îndrumă pe căi greșite, pentru că face rău cititorului ei sau pentru că avem ceva cu autorul. (La final de an școlar cântam nu doar „a venit vacanţa, cu trenul din Franţa” ci și „hai copii la joc, cărţile pe foc”.)

În Biblie, un împărat evreu a dat foc cărţii profetului Ieremia, pentru că se simţea mustrat de cuvintele lui Dumnezeu. La Revoluţia Franceză s-a dat foc Bibliei în piaţa cetăţii pentru că nu cadra cu noua zeitate a epocii, raţiunea. În comunism se distrugeau orice transporturi de Biblii interceptate de autorităţi. La schimb, după revoluţie, aceeași soartă au avut-o mii de volume cu chipurile conducătorilor iubiţi. În America, nu mai departe de anul trecut, alţi creștini decât Jones dădeau foc Bibliei. Nu Bibliei lor, desigur, ci altor versiuni ale Bibliei, diferite de cea pseudo-oficială, KJV, acuzând că orice alte traduceri sunt „satanice". În România e cunoscută practica de a respinge ca sectare Bibliile care nu au cruce pe copertă. Așadar, nimic nou sub soare.

Atrag atenţia asupra unui caz biblic cu adevărat demn de breaking news: cazul unei comunităţi care a dat foc unor cărţi extrem de valoroase. În celebra cetate păgână Efes, din Grecia, apostolul Pavel a predicat Evanghelia cu toată puterea, întregul oraș fiind răscolit în urma impactului creștinismului. Ca atare, „mulţi din cei ce crezuseră, veneau să mărturisească și să spună ce făcuseră. Și unii din ce ce făcuseră vrăjitorii, și-au adus cărţile, și le-au ars înaintea tuturor. Preţul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginţi. Cu atâta putere se răspândea și se întărea Cuvântul Domnului." (Faptele Apostolilor 19:18-20)

Cine a dat foc cărţilor? Nu oponenţii ci tocmai cei ce profitaseră de pe urma lor, tocmai cei ce le crezuseră și promovaseră. Punct. Motiv pentru care, dacă un necredincios dă foc la o Biblie, nu am nicio problemă. O face pentru că nu a citit-o. Dacă o mână de sectanţi cu pretenţii de creștini din America dau foc la câteva exemplare ale Coranului, o fac pentru că nu au citit-o. (Tot la Biblie mă refer.)

Desigur, mi s-ar părea un gest major atunci când musulmanii și-ar da foc Coranului, pe modelul vrăjitorilor din Efes. (Probabil că ei, la rândul lor, așteaptă același lucru din partea creștinilor, care să își ardă Bibliile.) Atunci ar fi un gest cu adevărat semn al timpului. Cum ziua aceea nu are un orizont predictibil, pentru azi, cine dă foc la o carte, să scrie alta în loc.

Cel puţin pentru noi, creștinii, așa s-a scris cartea Faptele Apostolilor.