Oameni politici, consilieri, incantaţii, jertfe, invocări, credincioşi, mult popor cu gura căscată...

    Şedinţă de redacţie. Discutăm opţiunea unui concert organizat în Săptămâna Mare, cu ocazia lansării ediţiei noastre speciale de Paşte – „Ultimele zile ale lui Iisus”. La un moment dat cineva întreabă privindu-ne tangent la rama ochelarilor: nu faceţi un concert şi de sf. Ilie? Chiar aşa. Cum ar arăta un concert de sf. Ilie? Cine ar cânta, cui şi mai ales ce?…

    Creştinismul românilor e conceput prin taină mai mult decât prin show. Participi tăcut la un concert de muzică sacră, admiri pătruns o piesă de artă la un muzeu, baţi calea unei mănăstiri retrase, suspini în timp ce vezi – pentru a nu ştiu câta oară – filmul Iisus din Nazaret. Recunoaşteţi un creştinism particular, intim, nebătător la ochi, discret. Uneori suspect de discret. Pe care totuşi, nu l-aş da la schimbul unei lozinci de import care proclamă Jesus loves you, come as you are (Iisus te iubeşte, vino aşa cum eşti). Pentru că genul acesta de mesaj te invită la o religie superficială, te cheamă să vii aşa cum eşti şi te lasă… la fel. E un show pe care românii nu-l asociază, pare-se, cu religia, oricât ar încerca cineva.

    În România, media e pentru masă, nu pentru mesă, iar frontiera nu se trece. Şi nici măcar când evaluăm eforturile sincere ale mediei creştine (presă scrisă, radio şi televiziuni, nenumărate site-uri de duh) de a mărturisi şi a încuraja credinţa, aceasta nu pare suficient de potentă pentru o breşă în faţa mediei de masă, sub care e ţinut slobod cetăţeanul român.

    Nu înseamnă că religia nu apare în mass-media. Pe 4 aprilie şi catolicii şi ortodocşii vor sărbători împreună Paştele. În câteva zile va începe seria de mesaje vizibile pe orice canal, pe care eu le numesc „reclame la un concert de sf. Ilie”. Pasajul clasic al experienţei lui Ilie este în cartea biblică 1 Împăraţi capitolul 18. Toţi cu ochii la cer!

    Din păcate sunt sigur că vom vedea aceiaşi politiceni care azi se calomniază iar mâine ne vor ura, împreună, Paşte fericit. Aceeaşi presă care azi are ştiri de crime şi hoţii, iar mâine transmisii în direct de la slujbe religioase. Aceeaşi clasă avută care jertfeşte pe sticlă donaţii ce nu o costă nimic. Aceeaşi lume mondenă care falsează magistral, schimbând crăciuniţele în iepuraşi şi pătimirile pe patimi.

    De aceea, nu vreau un concert de sf. Ilie. Îl prefer doar pe Ilie. Cu sloganul lui: cine crede în Dumnezeu să meargă după El; cine crede în alţii să meargă după alţii. Dar fără amestecarea lucrurilor.