Ieri seară, buletinul principal de ştiri al unei televiziuni naţionale din Georgia informa că ruşii au invadat cu tancuri ţara. Conform ştirii, intervenţia trupelor ruse a fost solicitată de liderii opoziţiei georgiene, pentru a influenţa desfăşurarea alegerilor administrative în Tbilisi. Informaţiile din ce în ce mai tensionante, au culminat cu anunţul că preşedintele ţării a fost asasinat. Montajul fusese însă alcătuit din imagini înregistrate în timpul conflictului din Osetia de Sud, de acum doi ani. Doar o notă la sfârşitul materialului înştiinţa publicul că totul fusese o simulare. Însă timp de 20 de minute, cât a durat reportajul, oamenii nu au avut niciun indiciu că acesta ar fi unul fals. Reţelele mobile au cedat din cauza numeroaselor apeluri ale oamenilor speriaţi. Atunci când au aflat că totul fusese o farsă, frica s-a transformat în furie şi oamenii au luat cu asalt sediul televiziunii. Cu opoziţia spumegând contra actualului preşedinte, pe care îl acuză de propagandă, Georgia e în miezul unui scandal care arată cât de vulnerabilă este populaţia în faţa manipulării prin mass-media.

    Asta îmi aminteşte de o situaţie asemănătoare, petrecută în SUA, în 1939. În seara de Halloween, postul de radio CBS a transmis o dramatizare adaptată după romanul Războiul lumilor, de H. G. Wells. Piesa descria nici mai mult, nici mai puţin decât o invazie extraterestră, iar oamenii care au ascultat radioul la ora aceea au luat foarte în serios programul. Richard Hand spunea în Terror on the Air!: Horror Radio in America, citând diverse studii, că aproximativ 1,7 milioane de americani au crezut că invazia este reală şi că 1,3 milioane dintre aceştia s-au declarat de-a dreptul îngroziţi. Tensionaţi de circumstanţele premergătoare celui de-al doilea război mondial, unii au înţeles chiar că invazia ar fi una germană şi şi-au părăsit casele, aşa cum titra şi New York Times a doua zi după eveniment.

    Dacă cineva mi-ar fi spus vinerea trecută că o isterie similară s-ar putea repeta, probabil că aş fi fost sceptică. Dar uite că se poate: câteva ingrediente credibile pe fondul temerilor legitime faţă de un nou conflict au făcut ca o minciună gogonată să treacă drept informaţie pură. Morala? E clar că georgienii nu aveau cum să nu creadă ce vedeau la ştiri. Nu aveau indicii care să îi facă să se îndoiască. Alţii acceptă însă minciuni uşor de demontat, doar din comoditate, uitând că verificarea e, în cele mai multe circumstanţe, un exerciţiu fundamental pentru sănătatea minţii.