Nu mai puţin de 30% dintre părinţii britanici se tem de un abuz împotriva copilului lor sau de accidentele rutiere. În schimb, numai 5% iau în considerare problemele de sănătate pe care copilul le va avea la maturitate din cauza lipsei exerciţiului fizic. Probabilitatea ca un copil să fie victima unei crime este estimată la una într-un milion. În același timp, unul din trei copii este obez. Totuși, culmea e că părinţii sunt mai îngrijoraţi de crime decât de obezitatea infantilă. 

    

     Nu e rău pentru un părinte să fie atent la riscuri și să caute să prevină accidentele care i se pot întâmpla copilului său, însă ignoranţa faţă de sănătatea acestuia este o chestiune gravă și de neînţeles.

    În privinţa cauzelor apariţiei obezităţii infantile, consumul de zaharuri este mai puţin important decât se crede, conform unui studiu publicat recent de British Dietetic Association. Principalul vinovat  este lipsa exerciţiului fizic. Printre cauzele sedentarismului infantil se numără și atitudinea părinţilor. Puterea exemplului este foarte importantă. Copiii încurajaţi să meargă pe jos la școală și să se joace pe terenurile din apropierea casei sunt mai sănătoși. 

     British Medical Journal a găzduit în ultima săptămână un „meci” pe tema obezităţii. Politicile de sănătate publică ar trebui să se concentreze pe exerciţiul fizic sau să combată obezitatea cu toate mijloacele disponibile? Unii experţi argumentează că ideea generală de combatere a obezităţii poate fi derutantă, fiindcă oricum 95% dintre oameni nu fac exerciţiu fizic conform recomandărilor, treizeci de minute, cinci zile pe săptămână. La copii procentul este ceva mai mic, aproximativ 72%, doza săptămânală de sport fiind pentru ei de șapte ore.    China înregistrează de câţiva ani o creștere spectaculoasă a numărului de copii obezi. În stilul specific, autorităţile chineze au decis să intervină creând tabere de antrenament pentru copii supraponderali, după modelul taberelor militare. Așa că părinţii care îi îndoapă cu fast food, îi pot trimite în vacanţe la slăbit în tabără.    În introducerea cărţii sale The Disappearance of Childhood, Neil Postman scria: copiii sunt scrisorii vii pe care le trimitem într-un timp pe care nu îl vom cunoaște. Ce mesaj le scriem oamenilor care ne vor urma? Ce spunem despre noi și ce spunem despre ei? Asta dacă găsim plicuri suficient de mari.