În tramvai, o doamnă parcurgea staţie după staţie cufundată în lectură. Am aruncat o privire spre copertă şi am rămas uluit: Sandra Brown! Credeam că d-na Brown murise - în peisajul literar - undeva în anii '90, făcând loc domnului Brown (cel cu Da Vinci şi codul său misterios).

Am aflat apoi că unul dintre cotidienele de pe piaţă oferă, la preţ accesibil, o colecţie cu romanele de dragoste ale lui Danielle Steel, o altă cunoştinţă a publicului feminin, din aceiaşi ani '90. Romanele siropoase, cu coperte cu tentă erotică, păreau uitate în podul cu vechituri sau prin rafturile ticsite ale anticariatelor. Dezbaterea lansată recent de o publicaţie medicală britanică ne arată că genul acesta rămâne încă atenţia publicului.

Consiliera Susan Quilliam a remarcat că literatura siropoasă „nu le face femeilor niciun favor". Dimpotrivă, cititoarele îşi însuşesc perspective nerealiste despre romantism, relaţiile cu sexul opus, căsătorie şi sex, până acolo încât – zice doamna Quilliam – un număr mare dintre cazurile cu care se confruntă în şedinţele de consiliere psihologică se datorează influenţei romanelor de dragoste. Acest gen literar naşte „aşteptări nerealiste" şi crize artificiale.

Comentariile doamnei Quilliam mi-au atras atenţia asupra importanţei lecturii şi, mai ales, a criteriilor după care selectăm ce citim. Şi-apoi, desigur, mai e şi BAC-ul… Câteva dintre perlele de la BAC 2011 mi-au amintit de o altă realitate regretabilă: nu mai citim. Liceenii români (nu toţi, evident!) cred că Nichita Stănescu se înscrie între „autoarele" cunoscute ale literaturii române şi că, după ce a publicat romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de amor", Camil Petrescu ar fi recidivat cu un al doilea roman, la fel de celebru – „Palatul lui Procust".

Ori nu citim, ori citim literatură ieftină… Dar situaţia se poate schimba. Trebuie să se schimbe!

De ce să citim? Îmi vin în minte 5 motive, ba chiar 6. (1) Prin lectură ne formăm o cultură generală. Este adevărat că aceasta nu îţi aduce neapărat un job bine remunerat, dar te ajută să vezi că între călcâiul lui Ahile, calul troian şi cutia Pandorei există un fir al Ariadnei. (2) Prin lectură învăţăm cuvinte noi, ne îmbogăţim exprimarea şi nu mai împărţim lumea strict în două (cuvinte): „marfă" şi „naşpa". (3) Prin lectură ne dezvoltăm imaginaţia, capacitatea de analiză şi de sinteză. (4) Prin lectură devenim mai vigilenţi şi mai puţin vulnerabili. (5) Lectura ne ajută în mod real în viaţă: ne ajută să trecem mai uşor examenele, ne ajută să putem purta o conversaţie, să facem o impresie bună la un interviu pentru angajare, să citim printre rânduri, să ne exprimăm cât mai corect.

Al (6)-lea motiv, aparte, constă în faptul că lectura ne ajută să ştim când să scriem cu un singur „i" şi când să scriem cu doi „i". (Nu pot să nu observ frecvent, în Piaţa Obor, că au la vânzare „roşi dulcii".)

Ce să citim? Criteriile de selecţie diferă de la un cititor la altul şi reflectă, desigur, personalitatea, preocupările, înclinaţiile şi interesele fiecăruia. Nu cred într-o listă cu „cele 100, 101 sau 1001 de cărţi fundamentale". Cred doar că avem nevoie de criterii care să ne ajute să câştigăm timpul dedicat lecturii. Personalizez o listă de criterii de selecţie, fără a avea vreo pretenţie că aceasta este „Lista".

(1) Citesc acele cărţi care au trecut proba timpului. Dacă unele volume sunt uitate repede, altele îşi păstrează farmecul şi profunzimea chiar după decenii ori secole. (2) Citesc divers. Nu cred că e util să citesc doar literatură sau doar istorie sau doar… Îmbinarea unor genuri diferite este esenţială pentru o perspectivă de ansamblu. (3) Lecturez cărţi, nu autori. Nu tot ce a scris un autor are valoare şi nu citesc o carte doar pentru că e scrisă de un anumit autor. (4) Folosesc lectura ca modalitate de călătorie în timp: citesc lucrări apărute în urmă cu 2.000 de ani, dar şi cărţi care au ieşit recent de sub peniţa autorului. O epocă este înţeleasă mai bine atunci când o vezi prin ochii celui care a trăit-o. (5) Nu aleg cărţile în funcţie de numărul de pagini, ci în funcţie de conţinut, de întrebările la care caut un răspuns, de recomandările unor persoane în care am încredere, etc. (6) Lecturez cărţi care mă ajută să înţeleg alte cărţi.

Cred că o parte din soluţia pentru salvarea, nu doar a generaţiei „BAC 2011", ci a noastră, este întoarcerea la cuvinte, la cuvintele scrise. Umberto Eco spunea că „biblioteca este dovada adevărului şi a greşelii" şi, pentru o generaţie în care adevărul şi greşeala sunt noţiuni relative, biblioteca ar putea să fie locul de unde să (re)înceapă căutarea, cugetarea, dumerirea. Rămâne memorabilă dorinţa lui Pavel, apostolul, care îi scrie ucenicului său Timotei că i se apropie ceasul morţii pentru ca, două, trei rânduri mai jos, să îl roage să îi aducă „şi cărţile, mai ales pe cele de piele" (2 Timotei 4:13).

(Foto: superforest.org)