Ce se întâmplă în prezent în Egipt arată că tineri, studenţi şi persoane neimplicate politic pot schimba drastic regulile jocului politic. Reguli care nu au fost întotdeauna stabilite în funcţie de binele egiptenilor. Reguli care ne-au făcut să simţim că această ţară nu ne aparţine. Reguli care i-au făcut pe alţii să ne critice pentru lucruri în privinţa cărora noi n-am avut nimic de zis atunci când s-au luat decizii.


Tinerii au demonstrat şi continuă să demonstreze lumii că sistemele complexe şi planurile profesionale pot fi combătute prin mijloace simple, cum ar fi Facebook sau Twitter, atunci când există voinţă.


Dacă e să încep prin a spune câte ceva despre viaţa noastră din Egipt, atunci aş începe cu sistemul politic. Deşi ar trebui să fim o ţară democratică pluripartidă, noi încă avem un singur partid care guvernează totul, NDP (Partidul Naţional Democratic), şi mici formaţiuni de opoziţie, care n-au jucat niciodată vreun rol în sistemul politic. Drept urmare, tinerii n-au avut niciodată vreo implicare în viaţa politică egipteană. Majoritatea tinerilor ca mine, între 20 şi 30 de ani, n-au votat niciodată în cadrul unor alegeri. S-a spus dintotdeauna: „Ce-o să aducă alegerile?”

Unul dintre proastele obiceiuri ale egiptenilor este capacitatea de a se adapta. Viaţa e tot mai grea? – nicio problemă. Viaţa e din ce în ce mai scumpă? – tot nicio problemă. DAR când viaţa este atât de scumpă încât oamenii nu mai pot cumpăra mâncare, atunci chiar este o problemă – şi exact asta s-a întâmplat. Oamenii au început să se plângă. O mulţime de demonstraţii au început să aibă loc mai ales în ultimii doi ani. Dar din moment ce Poliţia egipteană are în jur de 1,3 milioane de agenţi, demonstraţiile au fost întotdeauna reprimate şi organizatorii lor au fost în cele mai multe cazuri arestaţi ulterior. Este de asemenea important să menţionez Legea Stării de Urgenţă, care a fost introdusă în Egipt după ce fostul preşedinte, El Sadat, a fost împuşcat. De atunci, actualul preşedinte a preluat controlul ca vicepreşedinte şi a tot continuat să extindă condiţiile de aplicare a acestei legi. Conform acesteia, sunt legale doar întrunirile formate din nu mai mult de 5 persoane. Dar sistemul închide ochii la petrecerile cu muzică, unde participă mii de persoane, şi şi-i deschide larg la orice întrunire cu caracter politic. Din acest motiv, studenţii au găsit în site-urile de socializare ultima redută în care îşi puteau discuta în siguranţă opiniile şi îşi puteau face glasul auzit în comunitatea internaţională.


Ceea ce au făcut studenţii şi tinerii egipteni a fost un semn că viaţa digitală nu este departe de realitate. Scânteia demonstraţiilor din data de 25 [ianuarie a.c.] a fost organizată pe Facebook. Şi manifestările din ziua de 28, care au avut o mult mai mare amploare, au fost organizate tot pe Facebook. De aceea n-am fost surprinşi când Facebook şi Twitter au fost blocate. Fiind obişnuiţi să recurgem la acest tip de mijloace, [am fost şi] suntem pregătiţi pentru aşa ceva. Miercuri, în data de 26, studenţii şi tinerii au început să conceapă planul B, în caz că Facebook şi Twitter vor cădea. În aceeaşi zi, seara, a apărut planul C, în cazul în care tot internetul va fi întrerupt în Egipt – un pas imens făcut de partidul de guvernământ. Însă oprirea sistemelor de telefonie mobilă a fost un şoc. Principala întrebare era: Cum mai puteau studenţii să ia legătura unii cu alţii? Ceea ce puterea din Egipt uitase era faptul că toate computerele din Egipt sunt mai mult sau mai puţin conectate între ele prin intermediul serverelor de bază. Ei n-au făcut altceva decât să blocheze accesul la internet, însă conexiunea dintre computere nu pot să o întrerupă. Asta înseamnă că tinerii încă puteau discuta, se puteau organiza, puteau face schimb de date, fără să aibă acces la internet. În plus, majoritatea computerelor din Egipt au modemuri care le permit să se conecteze la internet în sistem dial-up. Chiar şi puterea era conştientă de acest lucru. Deci încă se puteau trimite ştiri, fără posibilitatea totuşi de a uploada fotografii sau materiale video.


Şi revoluţia a luat naştere şi a continuat să crească asemenea unui bulgăre de zăpadă. Detalii despre revoluţie veţi afla în următoarea postare.

 (Traducere: Delia Gherman)

Sherief A. Emam (25 de ani, Egipt) este masterand la Institutul Federal Elveţian de Tehnologie din Zürich și scrie pentru rubrica ST Guest Contributors.