Nu personal. Americanca Teresa Lewis, în vârstă de 41 de ani, a oferit bani şi sex în schimbul uciderii soţului şi a fiului ei vitreg, de pe urma cărora spera să încaseze o asigurare de viaţă de 250.000 de dolari.

    Femeia a lăsat uşa descuiată pentru ca amantul ei şi încă un bărbat să poată intra noaptea în casă şi să îi împuşte pe cei doi. Ceea ce au şi făcut. După o jumătate de oră, Lewis a sunat la Poliţie să denunţe crima spunând că doi necunoscuţi îmbrăcaţi în negru au pătruns în casă şi au comis o tragedie. În timpul investigaţiilor însă, femeia şi-a recunoscut implicarea în ucidere şi i-a ajutat pe poliţişti să îi prindă pe cei doi criminali. Aceste evenimente s-au întâmplat acum opt ani.

    Azi dimineaţă, Lewis a fost executată prin injecţie letală, după ce Curtea Supremă de Justiţie din statul Virginia a respins cererea de clemenţă.

    Timp de opt ani, cât a stat în închisoare, cazul Teresei Lewis nu a fost mediatizat. Presa a păstrat tăcerea până de curând, când sentinţa a fost finală.

    Decizia judecătorească a stârnit un val de critici din partea politicienilor iranieni, care au denunţat lipsa transparenţei americanilor şi dublul lor standard.

    "Nu a trecut mult timp de când presa americană ataca Iranul pentru cazul iranienei condamnate la execuţie," scria agenţia iraniană de ştiri Fars. "Cazul lui Lewis este similar cu cel al lui Mohammadi Aştiani, exceptând faptul că Sakineh a fost găsită vinovată pentru crima pe care a comis-o, pe când în cazul Teresei sunt o mulţime de ambiguităţi." Punctul critic, în opinia jurnaliştilor Fars, este că presa americană "a vrut să facă din cazul lui Aştiani un simbol al drepturilor umane… În schimb organizaţiile pentru drepturile omului au tăcut în ceea ce priveşte cazul Teresei. Asta arată dublul lor standard în relaţia cu celelalte ţări."

    Judecătorii americani nu au comentat decizia altfel decât spunând că voturile juriului au fost în majoritate contra apelului la clemenţă şi că doar două dintre cele trei femei prezente în juriu au votat pentru salvarea femeii.

    În funcţie de interesele particulare, fiecare voce a subliniază ce o avantajează. Şi nu e doar cazul declaraţiilor făcute de iranieni care, traduse unui copil de 5 ani ar putea suna ca un "dacă tu ai voie, eu de ce să nu am?" Este interesant de observat cum tilurile de presă triază taberele: Al Jazeera scrie "Bunică americancă pregătită pentru execuţie", în timp ce The Washington Post titrează "Virginia o execută pe Teresa Lewis pentru implicarea în linşarea soţului şi fiului vitreg în 2002."

    Până la urmă… femeia a murit, dar moralitatea execuţiei rămâne chestionabilă. Se pune, firesc, vechea întrebare: "are un om dreptul să ia viaţa altui om?" – clară ca porunca a şasea pentru unii, dilematică pentru alţii. Dar dincolo de această întrebare se ridică şi altele, fără încărcătură necesar religioasă: E drept ca două puncte de IQ să facă diferenţa între viaţă şi moarte? Potrivit legii din Virginia, statul nu are voie să execute un inculpat cu IQ-ul sub 70. Lewis avea un IQ de 72. Apoi, e drept ca un complice să fie executat, dar criminalii care au fost făptaşi să fie condamnaţi la închisoare pe viaţă? Poate că au şi iranienii o parte de dreptate…

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.