FMI a propus tranșant, cu sânge rece. Guvernul român a contra-ofertat, cu pulsul crescut. Președintele a anunţat primul alegerea finală, premierul doar a confirmat ieri. „Am ales răul cel mai mic."

Știm cu toţii că există un Mare Rău. Întotdeauna poate fi mai rău. E mai rău la alţii, vezi Grecia. A fost mai rău în guvernarea anterioară, spune puterea. Marele Rău ne-a pândit întotdeauna, gata să ne înghită. Mereu însă l-am evitat la mustaţă sau l-am perceput ca Mare abia după…

Ferice de noi, există și Micul Rău. Un Prâslea cel voinic, acest rău mai mic este soluţia nesperată. Venit de nicăieri, crescut într-un an cât alţii în trei, parcă este o pleașcă picată din cer. Salvator al naţiunii, ai fi nebun să nu-l alegi. Și îl alegem fără nimic genial. Fără nicio urmă de inspiraţie, de fler. Nu e nici asumare a unui risc, nici măcar un fifty-fifty. Alegi logic. Sec. E rău, într-adevăr. Dar e mic.

  

Răul cel mai mic a fost votat la prezidenţialele din România nu o dată (sunt declaraţii politice în acest sens). Decât cu Geoană, mai bine cu Băsescu. Decât cu Vadim Tudor, mai bine cu Iliescu. Impozitul forfetar a fost introdus tot ca un rău mai mic. Devalorizarea leului s-a petrecut tot în aceleași condiţii. Afacerea cu etnobotanicele a fost un rău mai mic.

Un permanent blestem ne poticnește calea – noi nu alegem între două bune, ci între două rele. Vorba românească „mai bine cu rău decât fără rău" e haz de necaz, la gândul că e mai bine cu un rău mic, controlabil, decât să te pască un rău mare și să te ia ca un potop. Totuși, a alege între două rele înseamnă a perpetua răul. Oricât de mic ar fi Răul Mic în comparaţie cu Răul Mare, a perpetua răul înseamnă a-l crește. De la mic la mare. Acum e răul cel mic. La guvernarea următoare acest prichindel va fi un balaur. A-l alege azi înseamnă a-l garanta următoarei generaţii.

Până va veni ziua alegerii între două bune, idealul ar fi să alegem acum binele de rău. Oricât de mic ar fi binele. Să îl alegem ca bine, nu ca rău. Premierul ar fi putut spune românilor că a ales binele mai mic… Dar cum să vorbești de (vreun) bine când toată lumea vede că e rău?

Biblia spune că Dumnezeu ne pune întotdeauna înainte binele, prioritar: „Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul." (Deuteronom 30:15) Cum se face că noi alegem mereu între două rele?