Paradoxal, oamenii așteaptă o epocă de dezvoltare a tehnologiei, dar și de dezastre și conflicte de mari proporţii, conform unui sondaj realizat în Statele Unite de The Pew Research Center (PRC) și dat publicităţii în data de 22 iunie a. c.

Marea majoritatea a celor intervievaţi, 81%, cred că, în 40 de ani, vom asista la conversaţii între computere, în timp ce 71% consideră că vom fi găsit deja remediul pentru cancer. Sondajul IMAS, „România viitorului”, din luna iunie 2008, confirmă că aceste tendinţe optimiste nu sunt caracteristice doar Americii. În același timp, 72% anticipează o criză energetică majoră în viitorul apropiat și aproape 6 din 10 americani prevăd un război mondial în următorii 40 de ani. O deteriorare și mai accentuată a ecosistemelor și atacuri teroriste nucleare sunt alte câteva schimbări preconizate de cea mai mare parte a americanilor.

Optimismul și pesimismul ţin deopotrivă de memoria recentă a omului și de tiparele sale de gândire. Uneori gândim retrospectiv, considerând că prezentul culege roadele a ceea ce s-a făcut în trecut, alteori gândim creativ, privind prezentul doar ca o etapă spre viitor. În spate este referinţa și siguranţa, în faţă este inovaţia și speranţa.Acum un secol, pe baza unor convingeri religioase majoritare în societate, multora le era frică să accepte înnoirea și redefinirea unor tradiţii și a filosofiei de viaţă.

De aceea Herbert G. Wells putea sugera la vremea respectivă că gândirea fundamentată religios este o gândire retrospectivă, prinsă în chingile neputinţei de a vedea dincolo de zidurile tradiţiei și ale certitudinilor moștenite. Surpriza este că astăzi gândirea retrospectivă și-a extins graniţele. Bombardaţi de știrile despre dezechilibrele ecosistemelor sau despre pericolul atacurilor nucleare și conștienţi de realitatea a două războaie mondiale1, oamenii nu pot să nu anticipeze război, criză energetică, încălzire globală. Este tot gândire retrospectivă, care demonstrează cât de influentă este memoria recentă. Deși oamenii cred în progresul general al tehnologiei, nu cred în progresul naturii umane care să împiedice un nou război mondial, de pildă, sau continuarea distrugerii ecosistemelor naturale.

Studiul PRC se încheie cu o dovadă în plus a influenţei memoriei recente asupra gândirii oamenilor cu privire la viitor. La întrebarea „Credeţi că Iisus Christos va reveni până în 2050?”, 41% dintre cei intervievaţi au spus „da”, în timp ce 46% au spus „nu”. În ansamblu, protestanţii cred mai mult în revenirea lui Iisus decât catolicii, iar printre cei cu studii primare și medii, numărul răspunsurilor afirmative a fost de trei ori mai mare decât în rândul celor cu studii superioare și postuniversitare. De la Darwin încoace, în special, din pricina abordărilor știinţifice care au pus la îndoială unele convingeri de sorginte religioasă, s-a accentuat și a fost transmisă mai departe teama că toate convingerile religioase ar putea fi eronate. Omului educat i s-a făcut astfel frică să creadă în Dumnezeu.

Pentru următorii 40 de ani omenirea pare că a încurcat partiturile. Computerele vor vorbi unele cu altele, cancerul va fi eradicat, iar omul, marginalizat de războaie și crize, nu va dori o audienţă divină. Până în 2050 e timp ca o gândire nouă să ofere mai mult decât rezultate vechi.


1 pe care H. G. Wells nu le cunoștea în 1901, când, în faţa Institutului Regal din Londra, a ţinut discursul intitulat „Descoperirea viitorului"
Norel Iacob
Pentru Norel Iacob, studiile universitare și post universitare în domeniul religiei au reprezentat mijloace pentru a interacționa mai bine cu vastul domeniu al spiritualității umane. Iar din pasiunea pentru comunicare relevantă în acest domeniu, la scurt timp după terminarea studiilor, s-a implicat în media, realizând emisiuni TV și radio. Din 2009, este redactorul-șef al revistei Semnele timpului.