După zece ani istoria se repetă. Incapacitatea guvernanţilor de a face faţă problemelor economice ale României, evidentă prin mișcările de protest ale diverselor categorii sociale ne aduce aminte de anul 1999. Tot o coaliţie democrată la putere, tot apelul la un cineva, de preferinţă tehnocrat și nealiniat politic care să rezolve problema.

        Nimic nou în anul 2010. În ultimele zile au apărut tot felul de nume: Tănăsescu, Croitoru, Johannis, Isărescu. Apreciaţi ca specialiști (la criză oamenii le spun „meseriași”), ei au o aură de potenţiali salvatori ai situaţiei României.    Mă declar împotriva soluţiilor mesianice. Cum arată o astfel de soluţie? Exemplul cel mai la îndemână îmi este chiar Mesia. Evreii aveau probleme cu romanii, dușmanii păgâni cei mai urâţi. Înăuntru erau copleșiţi de o corupţie a funcţionărimii (vameșii) laolaltă cu preoţia (vezi curăţirea templului). Apăsaţi de propriile lor păcate, beteșuguri și vinovăţii din moși strămoși care acum își cereau dobânda, evreii erau practic la pământ. Soluţia era (un) Mesia.    Ironia este că apăreau tot felul de astfel de Mesia. Marele Gamaliel face o scurtă retrospectivă, amintind pe Teuda, pe Iuda Galileanul, eșecuri răsunătoare. Însuși Baraba era unul de felul acesta. Nu uităm că răscoala lui și omorul din cetate nu fuseseră reglări de conturi între două bande de interlopi, ci revolte împotriva guvernării romane. Nimeni nu putea fi Mesia dacă nu lovea în romani. Nimeni nu lovea în romani dacă nu avea un zel mesianic.    Unde e riscul unei soluţii mesianice? Să negi criza interioară și să cauţi mereu rezolvarea problemelor externe. Nu avem bani? Dă-ne bani. Nu avem mâncare? Dă-ne mâncare. Nu avem om? Îl facem pe unul dintre noi. Motiv pentru care, atunci când a apărut Iisus, spune Scriptura că L-au luat cu sila să-L facă împărat. Împărat, da. Dar cu sila?!…    Mesia nu e păcălici. Cine joacă rolul de Păcală pus cu forţa primar (sau prim ministru), va sfârși ca Teuda, ca Iuda Galileanul. Desigur, este o onoare să te cheme președintele să fii premier. Și cine e luat în calcule ar trebui să cântărească importanţa momentului. Dar e o mare diferenţă între a fi soluţia ideală și soluţia de criză. Și mai mare între a fi ţapul ispășitor sau jertfa de sacrificiu.