„La ora asta, în România, nu există un lider politic în afară de actualul preşedinte care să treacă poporul prin deşert”. (consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu)

    E clar că pentru postul de Mesia de România – care să scoată rapid ţara din criză – nu avem nicio opţiune nouă. Se vehiculaseră mai multe nume de posibili premieri, însă președintele a mers mai departe. Și premierul a mers mai departe, asumându-și programul de guvernare.    Așadar, parlamentul analizează zilele acestea moţiunea de cenzură depusă de opoziţie. Titlul ei este unul dramatic: „Opriţi genocidul social!” În acest context apare tot mai des șahul la președinte. Ultimul șantaj este acela în care trecerea moţiunii cu pricina, votul împotriva guvernului, ar trebui să aibă efecte în numirea următorului premier. Astfel, opoziţia ia în calcul căderea guvernului și numirea unui nou premier, din rândurile sale. În caz contrar, președintele ar putea fi suspendat de parlament. Desigur, sunt calcule politice, cu ochii la cioara de pe gard.    În contextul imaginarei suspendări a președintelui, mi-a atras atenţia o declaraţie a consilierului prezidenţial Sebastian Lăzăroiu. Chiar dacă parlamentul îl suspendă pe președinte, poporul are puterea, și s-ar vedea prin referendum. Citat de Gândul, Lăzăroiu a afirmat că: „La ora asta, în România, nu există un lider politic în afară de actualul preşedinte care să treacă poporul prin deşert. Și românii știu asta.”    Așadar, se dă un deșert, un popor, o mare trecere și un lider. Analogia e evidentă. Un Moise (numele lui înseamnă „scos din ape”) care conduce prin pustie un popor de foști robi spre o ţară unde va curge lapte și miere. Dacă ne luăm după opoziţie, poporul e supus unui genocid. Conform previziunilor opozanţilor, robia abia începe. Moise va ieși din pustie singur, sau cel mult cu o mână de oameni… Dacă e să credem pe consilier, președintele e singurul lider capabil să ne scoată la liman spre ţara făgăduinţei, iar poporul are deplină încredere în el.    Ce lipsește din analogie este faptul că Moise a condus singur poporul prin pustie. În condiţiile actuale, ceea ce avem noi este un Moise mai mare și un Moise mai mic. Unul votat la Cotroceni, altul pus la Victoria. Iar Lăzăroiu ne spune să mergem pe mâna lui Moise mai mare, că știe el ce (s)pune. 

    Nu uităm că, acum o vreme, președintele era considerat Zeus (și numit ca atare chiar de un ministru). Apreciem coborârea pe pământ. Însă idealul ar fi dacă am afla de la consilierii prezidenţiali și că acest Moise vorbește cu Dumnezeu. Sau că Dumnezeu vorbește cu el. Nu de alta, dar trecerea poporului prin deșert a fost, la ei, 40 de ani. Poate acum se renegociază.