Două lucruri au atras oamenii zilele astea. Doar două. Mitingurile din capitală și din ţară, cu ocazia moţiunii de cenzură și pelerinajul la moaștele din Moldova sau din dealul Patriarhiei. Unii vor să îngroape un guvern care își reclamă dreptul la viaţă, alţii vor să atingă un sfânt mort, ca ultimă șansă pentru o viaţă mai bună. Sunt oare două Românii, una care-și strigă foamea în stradă și alta care și-o alină la margine de raclă?

Nici concertul AC/DC nu a atras atâţia oameni! Pentru că azi vor fi zeci de mii, poate sute de mii de demonstranţi pe străzile Bucureștiului și în ţară, în timp ce în Parlament se votează sau (se absentează de la) moţiunea de cenzură faţă de actualul guvern. În același timp, numărul pelerinilor veniţi la moaștele Sf. Dimitrie cel Nou depășise deja de ieri plafonul de 60.000 de persoane, iar cele din Moldova săriseră și ele de 40.000. Fenomenul nu e nou, dar e mult mai accentuat decât în anii trecuţi.

Eu nu sunt înregimentat politic. Nu sunt nici bugetar. Și nici nu cred în puterea făcătoare de minuni a moaștelor. (vezi aici suficiente motive, în comentariul prof. Florin Lăiu). Și atunci unde mă duc? Pentru mine cine și cu ce mână votează?

Nu știu dacă va pica guvernul sau nu. Și nici dacă (de) mâine ne va fi mai bine. Președintele Băsescu părea învins pe calculele din foaia analiștilor, și totuși a câștigat. Opoziţia vocală și credibilă a zilei de azi poate uita mâine ce moralitate sau ce competenţă a reclamat. E tot un deja vu. Ar fi tragic și nu improbabil ca peste jumătate de an să asistăm la o rocadă: ei între ei, și noi între… noi.

Recunosc că nu sunt profet în politică. Iar biserica, cea curtată de politică înainte de alegeri, nu a vorbit deloc zilele acestea, decât printr-o mână la margine de raclă. Îmi rămâne să fiu creștin cu ce știu, din Carte. Să sper ca la vot „să se facă voia Domnului", fără imixtiunea interesa(n)tă a omului. Și să sper că în mitingul din stradă oamenii se vor comporta creștinește deși, și la coadă la moaște îmbrânceala o ia vârtos înaintea smereniei.

Ca atare, nu dau mâna nici cu politicianul înviat, nici cu sindicalistul revoluţionar, nici cu sfântul mort. Nici măcar unul dintre ei nu e făcător de minuni. România va fi împărţită azi. Unii vor privi evenimentele ca Revoluţia, la televizor, și își vor da cu părerea. Alţii vor ieși în stradă, să protesteze. Mulţi vor merge la moaște, întorcându-se mai mult sau mai puţin sătui. Cei mai mulţi își vor vedea de ale lor sau vor medita la plecarea din ţară.

Nu știu ce va fi mâine. Dar pentru azi dau votul meu de încredere tuturor celor ce gândesc. Mai departe! Și știu cu ce mână votează.