Cum respingi o teorie conspiraţionistă? Arătând adevărul. O vei aduce la tăcere? Puţin probabil… Problema certificatului de naștere al lui Obama îmi aduce aminte nu doar de „pixelul albastru”, ci de învierea lui Iisus.

De ieri a început din nou o controversă pe care o credeam aplanată. Întrebarea e simplă: cine a văzut „adevăratul" certificat de naștere al lui Barack Obama? Miza e la fel de simplă: dacă Obama nu poate demonstra că s-a născut în America, atunci nu are niciun drept să candideze la președinţia Americii. Înseamnă că ar trebui să își dea demisia și să nu mai candideze încă o dată.

În realitate tensiunea e falsă. Majoritatea americanilor (75%) cred că Obama s-a născut în SUA și doar puţin peste 4 din 10 republicani cred că s-a născut în afara ţării. Este însă un subiect bun pentru amatorii de conspiraţionisme: poţi arăta că pe Obama îl cheamă Hussein și probabil are o altă religie, că nu s-a născut în America și probabil e dușmanul ei, că e de fapt marioneta Islamului în Occident și creștinismul său e zero. „N-avem timp de prostii d-astea", a spus Obama reporterilor la Casa Albă. Este oare o prostie solicitarea de producere a certificatului de naștere?

Disputa a apărut și la prima candidatură, dar republicanii serioși nu au alimentat dezbaterea, considerând-o o chestiune derizorie. În fond ei se băteau cu democraţii în programe politice, nu în acte de identitate sau certificate de naștere.„Așa cum am mai spus-o de nenumărate ori, întreaga chestiune este o distragere a atenţiei", a spus și acum Reince Priebus, președintele Comitetul Naţional al republicanilor (se pare că iniţiatoarea întregii dileme este chiar din tabăra democrată, Linda Starr, nemulţumită că Hillary Clinton a cedat în faţa lui Obama.) Dacă în primă fază, în 2008, Obama a prezentat un certificat în format electronic, de data aceasta a fost prezentat un document tipărit, o copie legalizată. Legea din Hawaii nu permite emiterea unor copii ale certificatelor de naștere în original, ci doar în format electronic. Pentru Obama s-a făcut acum o excepţie, care nu se va repeta. Așadar, din 27 aprilie 2011 rămâne un fapt pentru întreaga lume că pe 4 august 1961 Obama s-a născut în Honolulu, statul american Hawaii.

Pentru tabăra conspiraţionistă nu e suficient. O recunoaște și Obama care a afirmat că există „un segment de oameni pentru care, indiferent câte dovezi am aduce, problema rămâne încă una de dezbatere." Nici acum problema nu ar fi apărut dacă nu ar fi fost repusă pe tapet de un personaj controversat, Donald Trump. (îl mai ţineţi minte pe enervantul boss din „Ucenicul", reality-show difuzat pe Antena3?) Donald Trump, un adevărat mogul, încearcă să câștige aprecierea republicanilor și să devină candidatul lor prezidenţial. Acum, după ce acuzele sale au fost respinse public, Trump se mândrește că iniţiativa sa a făcut ce nu a putut face nimeni altcineva în ultimii ani. Ca atare și Obama l-a etichetat Trump și pe cei ca el drept „carnival barkers", tipul de oameni care stau la ușa unui bal și îi avertizează pe toţi să nu cumva să intre. În cele din urmă Obama a ţinut să reamintească tuturor că „ceea ce facem în politică nu este un reality show. E pe bune!"

Deși ni se pare o chestiune derizorie, nu toţi oamenii sunt la fel de dispuși să-și arate la comandă actele de identitate sau de naștere. Poate că locul nașterii este unul rău famat. Acum se dă mare star de metropolă, dar a fost născut într-un cătun uitat de lume. Sunt alte persoane care nu vor să li se știe anul nașterii. Alţii insistă asupra numelor, iar Hussein Obama nu e singurul. Pe celebrul Dr. Oz (iniţial la Oprah show) îl cheamă și Mehmet. Producătorii americani știu de ce nu l-au promovat și cu prenumele. Problema părinţilor este de asemenea una spinoasă. Cum ar fi dacă pe certificatul de naștere ai vedea că tatăl e… altul, că e un imigrant, e de altă rasă, sau că nu e deloc. Cum ar fi dacă s-ar afla că cei ce te-au crescut, și mama și tata sunt de fapt părinţi tăi adoptivi? E evident că sunt chestiuni care ţin de viaţa privată.

Nu pot să nu mă gândesc la Iisus Christos, despre care iudeii ziceau: „nu zicem noi bine că ești samaritean și că ai drac?" (Ioan 8:48). Prejudecăţile erau profunde. Tânărul Natanael, despre care Iisus a spus că este „un israelit fără vicleșug" era și el pradă acelorași prejudecăţi. În mintea lui nu încăpea ideea că ar putea ieși ceva bun din Nazaret, cunoscut ca un loc rău famat (Ioan 1:45-47). În mintea conducătorilor religioși nu încăpea ideea că ar putea ieși vreun proroc din Galileea (Ioan 7:52). În mintea acuzatorilor săi era accentuată ideea că „ei nu sunt copii născuţi din curvie", o aluzie și la nașterea din fecioară, fără tată omenesc a lui Iisus (Ioan 8:41).

De aceea mă bucur că s-a arătat din nou certificatul lui Obama, acum în forma completă. Nu pentru a stinge o teorie a conspiraţiei. Ci pentru a demonstra încă o dată că cine vrea să creadă, crede (eventual în baza dovezilor produse până la un punct), iar cine nu, nu o va face în ciuda tuturor dovezilor. După ziua învierii, Iisus Christos nu s-a dus prin mijlocul Ierusalimului cu mâinile întinse, ca să vadă toţi oamenii, mari și mici, că El a înviat. Oare nu ar fi putut să le dovedească tuturor „carnival barkers” adevărul Învierii? Doar ucenicilor li s-a arătat și prin ei a schimbat lumea. I s-a arătat și lui Toma, dar i-a spus „ferice de cei ce n-au văzut și au crezut”.

Nu dau un cec în alb lui Obama și nici promotorilor mai de aproape, dacă vă mai aduceţi aminte de criza „pixelului albastru”. Până la urmă un fals câștigă atunci când e leit originalului. Sunt însă situaţii când nu e nevoie de o dovadă indubitabilă, de o scrisoare pierdută, de ștampila originală. Pot să îmi dau seama dacă un om este născut din Adevăr sau din Minciună și fără certificatul său de naștere.