Sună bine! Iepuraşul e dulce, e pufos, e drăgălaş. Christos e plin de sânge, e încoronat cu spini, e plin de praf şi de păcate. Tot moare şi învie, şi parcă nici nu mai ştim pentru ce... În urmă cu 2.000 de ani, tot cu ocazia Paştelui, o mulţime inconsecventă, întărâtată, cerea eliberarea lui Baraba. Azi, mulţimea îl cere pe Bugs Bunny, iepuraşul de ciocolată.

„Sărbătoare religioasă", „celebrare a lui Dumnezeu sau a lui Iisus", „zi sfântă", „un timp special pentru participare la serviciile religioase ale bisericilor" – sunt doar câteva dintre asocierile făcute de respondenţii unui studiu realizat de Barna Group în legătură cu sărbătoarea pascală.

În schimb, potrivit studiului (Most Americans Consider Easter a Religious Holiday, But Fewer Correctly Identify its Meaning) ale cărui rezultate au fost publicate la jumătatea lunii martie, doar 42% dintre respondenţi au asociat Paştele cu învierea lui Iisus. Semnificaţiile asociate Paştelui au fost destul de variate, sărbătoarea în cauză fiind considerată un moment de celebrare a „naşterii lui Iisus" (2%), a „renaşterii lui Iisus" (2%) sau a „celei de-a doua veniri a lui Iisus" (1%). Persoanele care s-au declarat nereligioase au asociat Paştele cu simbolul unui nou început, cu iepuraşul de Paşte, cu o ocazie pentru ca micuţii să aibă timp să se joace, cu un moment în care poţi să te întâlneşti cu familia sau să petreci cu prietenii.

Una dintre concluziile interesante ale studiului vizează disponibilitatea celor care merg la biserică, de Paşte, de a invita prieteni şi diverse persoane să participe la serviciile religioase. Nu surprinde atât de mult că sunt creştini care nu sunt interesaţi sau dispuşi să facă acest lucru, cât faptul că aceia care au asociat Paştele cu moartea şi învierea lui Iisus se înscriu în aceeaşi categorie. Altfel spus, oamenii sărbătoresc învierea lui Iisus, fără a înţelege implicaţiile evenimentului.

Desigur, studiul a fost realizat în SUA, dar cred că unele detalii descriu întocmai realitatea românească. Un scurt periplu pe net m-a lămurit că anul acesta, de Paşte, 15.000 de români îşi vor petrece vacanţa în Spania, Grecia şi Cipru. Cei mai puţin înstăriţi se vor mulţumi cu un scurt sejur pe plajele bulgăreşti, iar alţii vor rămâne acasă unde vor mânca ouă înroşite, cozonac, pască, drob, miel etţetera. Sărbătoarea învierii a devenit treptat pretext pentru vacanţe, călătorii, picnicuri în aer liber, îmbuibare, distracţie ş.a.m.d. Nu că omul n-ar avea nevoie de timp liber petrecut cu familia sau prietenii. Dar e trist să constaţi că una dintre puţinele ocazii anuale când oamenii obişnuiau să se gândească la valoarea sacrificiului christic şi la importanţa legăturii cu Dumnezeu, s-a diluat treptat în ofertele tentante ale companiilor de turism, restaurantelor, cluburilor, supermaketurilor, hotelurilor, pensiunilor, teatrelor. Iepuraş în loc de Christos. Sună bine! Iepuraşul e dulce, e pufos, e drăgălaş. Christos e plin de sânge, e încoronat cu spini, e plin de praf şi de păcate. Tot moare şi învie, şi parcă nici nu mai ştim pentru ce… În urmă cu 2.000 de ani, tot cu ocazia Paştelui, o mulţime inconsecventă, întărâtată, cerea eliberarea lui Baraba. Azi, mulţimea îl cere pe Bugs Bunny, iepuraşul de ciocolată. Nimic surprinzător! Surprinde însă Christos prin statornicia cu care Se oferă ca Sacrificiu pentru eliberarea mea. Şi-ntreb şi eu aidoma cetăţeanului lui Caragiale: „Eu pe cine aleg?"