Etichetă: Iisus

De-a lungul secolelor s-au creat tensiuni puternice, dar artificiale, între Evanghelia lui Pavel (clamată în special de Augustin și de mulţi protestanţi) și „legalismul” scriitorilor biblici Iacov, Petru, Iuda etc., cu care s-au apărat, de regulă, teologii catolici și ortodocși. Miza acestor tensiuni este autoritatea poruncilor lui Dumnezeu și, prin urmare, datoria sau obligativitatea ascultării...

Basmele încep cu expresia: „A fost odată ca niciodată“ și automat ne trimit într-o lume atemporală a fantasticului, a imaginaţiei, a fabulaţiei.

Din discursul unui orator desăvârșit, cum a fost Iisus, ne-am aștepta să lipsească patima sau termeni care impietează.

Iertarea se află în centrul procesului de vindecare, deoarece iertarea favorizează noi începuturi – atât pentru cel care iartă, cât și pentru cel iertat.

Opt ani din cei peste 40 de ani ai mei i-am petrecut la mii de kilometri distanţă, în Statele Unite ale Americii. Când am plecat de acasă, tatăl meu era pilonul vieţii mele, iar acum se afla întins aici, rece, nemișcat și atât de departe. Împreună cu el erau îngropate și visurile sale de a...

Predicile. Povestirile mamei. Măsuţa cu nisip și școala de Sabat pentru copii. Discuţiile adulţilor pe teme religioase. Toate informaţiile culese în copilărie m-au ajutat să schiţez un chip al lui Iisus care avea un mare cusur – era executat în (prea multe) tonuri de gri.

Puţini oameni din istoria mântuirii au primit o chemare mai tulburătoare decât Iosif din Nazaret. Viaţa lui este o succesiune de decizii născute din ascultare, după ce a biruit ezitarea începutului. El rămâne un model de credinţă matură și de bărbăţie autentică.

Motto: „Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. Vor pribegi atunci de la o mare la alta, de la miazănoapte la răsărit, vor umbla istoviţi încoace și încolo, ca să caute cuvântul Domnului, și...

Într-o izbutită traducere românească al cărei autor îmi este necunoscut, poetul César Vallejo scria într-un poem al său: „Un om cerșește-un codru uscat de pâine, / Altul culege din gunoi hrana de mâine, / Un altul zace-n frig, tușește, scuipă sânge. / Pot eu vorbi de Infinit lumii ce plânge?”

Limbajul lui Iisus era potrivit cu conţinutul Lui, astfel că vorbirea criptică era o adaptare polivalentă la mintea omului de atunci și de acum.

Credinţa este un concept des folosit, dar rar înţeles în bogăţia semanticii sale și a implicaţiilor sale filosofice. Pentru a-i fi reprezentate fidel natura și conţinutul, credinţa creștină trebuie să depășească în mintea comunicatorului stadiul definirii prin intermediul listelor de doctrine, de crezuri, de principii morale, porunci și de ritualuri liturgice.

Perspectiva chinului etern presupune ca fiinţa umană să fie concepută dihotomic (trup + suflet), iar sufletul să fie considerat nemuritor. Aceste două idei au pătruns în creștinism de timpuriu, fiind preluate de la greci direct sau, indirect, prin scrierile evreiești din afara canonului biblic, influenţate la rândul lor de filozofia elină.

Unul dintre motivele, dacă nu chiar Motivul pentru care istoria primei alegeri ratate a omului, a eșecului originar, este dezavuată vehement este duritatea aproape brutală cu care acest eveniment – o simplă decizie „dietetică” ce s-a dovedit a fi cea mai costisitoare decizie luată vreodată de un om – ne reamintește, mai puternic decât orice...

Patimile şi învierea lui Iisus Christos sau Paştele creştin se individualizează cu uşurinţă în tabloul aglomerat al credinţelor şi ideilor religioase universale. În niciun alt sistem religios nu se regăseşte ideea sacrificării unei persoane divine ca intermediar unic şi suficient prin care Dumnezeu se apropie de om şi omul se apropie de Dumnezeu.

Privită în ansamblu, această întrebare sună ca un strigăt de durere, ieșit din străfundul fiinţei umane în mijlocul întunericului incertitudinilor și al îndoielilor. Însă în această întrebare stă concentrat de fapt un ciorchine de întrebări. Ne vom opri asupra celor esenţiale și de folos pentru a ne deschide mintea, în lumina învăţăturilor Celui ce deţine...

Pentru unii învierea lui Iisus Christos este un eveniment simbolic, iar pentru alţii subiectul nu are importanţă, pentru că revenirea la viaţă este imposibilă din punct de vedere ştiinţific. Totuşi, creştinismul afirmă că Iisus este viu, deşi a fost răstignit şi a murit.

„Iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea-de-tot?” (Geneza 22:7).

În zilele morţii şi învierii lui Iisus Christos au avut loc cel puţin alte zece evenimente, bulversante pentru orice şedinţă de redacţie, pentru că aduceau în prim plan, într-un interval foarte scurt de timp, dimensiuni şi domenii diferite, fapte unicat cu implicaţii istorice. 

Dincolo de creştinism, gestul supremei ipocrizii a apostolului vânzător a rămas peste milenii ca imagine culturală. Cu ce să-l compari? Cu sărutul unui soţ infidel, care se arată galant cu soţia în public? Cu şoapta călăului, la urechea victimei, înainte de execuţie?

Se ştie că mulţi evrei, unii chiar contemporani cu Iisus, au pretins că sunt Mesia cel aşteptat. Dintre aceştia, doar Iisus din Nazaret este numele care a dăinuit de-a lungul timpului. În schimb, prea puţini dintre contemporanii Săi L-au recunoscut şi acceptat ca Mesia, iar această realitate dă naştere unei întrebări: de ce a fost...

Eram gata să sărim în mașina plină și să plecăm. Dar apoi am auzit vocea tatei: „Să ne rugăm”, așa că ne-am strâns într-un cerc, ţinându-ne de mâini. Tata s-a rugat pentru călătorie și s-a rugat chiar și pentru mașina cu care urma să plecăm. Apoi, în timp ce mașina ieșea de pe alee și...