Atunci când vorbeşti despre o corporaţie ca Apple Inc., opinia publică poate fi descrisă oricum, numai neutră nu. Nu există păreri gri despre Apple.

Există, în schimb, fani înfocaţi care petrec zile şi nopţi la coadă pentru a obţine mult visatul gadget Apple pe care l-au comandat cu săptămâni înainte*. La fel există și cârcotaşi care reclamă preţurile produselor, exorbitante la momentul lansării, reduse la doar câteva săptămâni după ce valul de entuziasm a trecut (şi aceasta nu s-a întâmplat doar cu un produs şi nu doar o dată!).

Apple a depășit criticile care vizau secretele companiei cu privire la unele produse. A trecut şi peste incidentul Gizmodo și peste procesele intentate fără suficiente dovezi. Iar acum, la 6 ani de la primele dezvăluiri, Apple este iar în centrul atenţiei din cauza unei probleme cu implicaţii morale şi legale, pe care încă nu a rezolvat-o: folosirea minorilor ca forţă de muncă, în fabricile din China.

Cotidianul britanic Mail on Sunday dezvăluia, în 2006, informaţia că Apple foloseşte aproximativ 200.000 minori în fabricile sale din China, realizând chiar şi o anchetă amplă asupra condiţiilor de muncă şi de trai. Muncitorii lucrau frecvent peste 60 de ore pe săptămână şi câştigau 70 de cenţi pe zi. Imediat după aceste acuzaţii, Apple a demarat verificări pentru a se asigura că în toate fabricile condiţiile de muncă sunt aceptabile. Apoi din 2007, Apple a început să desfăşoare controale la toţi furnizorii cu privire la drepturile de muncă, crescând standardele şi concediind pe cei care nu le puteau îndeplini.

Apple afirma că nu mai foloseşte copii, cel puţin nu minori, dar dovezile că acest lucru încă se întâmplă au făcut să curgă din belșug reacţiile în presă.

Au avut loc inspecţii, însă compania a fost de fiecare dată anunţată dinainte, iar copiii au putut fi ascunşi de privirile indiscrete. În spatele uşilor închise însă, muncitorii stau câte 100 într-o cameră mirosind a mucegai şi plină de gândaci sau furnici, intră în fabrică având puţine lucruri – printre care şi o găleată în care să-şi spele lucrurile – şi toate acestea cu costuri enorme.

Toate aceste evenimente aproape neverosimile sunt doar câteva dintre consecinţele societăţii de consum. O societate de consum care dă la o parte, voit, respectul pentru fiinţa umană creată după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Demnitatea, libertatea, calitatea vieţii sunt desconsiderate pentru a obţine profit cu orice preţ. Dacă, până la un punct, căutarea profitului este de înţeles, a trece peste limitele demnităţii este revoltător. O companie care recunoaşte demnitatea umană, are cel puţin obligaţia să respecte omul. Altfel, rămâne cu impresia – total greşită! – că are drept de viaţă şi de moarte asupra celor angajaţilor. Ceea ce este de neiertat.

* comportament denumit şi “Cultul Mac“, de Leander Kahney