Asemenea altor aspecte ale societăţii moderne, familia este un teritoriu în rapidă schimbare. Autoarea unui articol de fond, intitulat „Cum s-au schimbat regulile relaţiilor în ultimii 50 de ani”, publicat de Christian Century vorbește despre câteva dintre aceste schimbări, într-o manieră care invită la comentarii.

Stephanie Coontz spune, în esenţa articolului ei, că sexul recreaţional, cuplarea sau concubinajul sunt totuși rele mai mici decât cuplarea tinerilor de către părinţi sau lipsa emancipării sexuale a femeii de acum 50 de ani.

Ușor de remarcat, Coontz scrie cu oarecare detașare, din perspectiva unui sociolog care observă, analizează, caută tiparele și încearcă să prevadă unde conduc tendinţele. Chestiunea este că, în timp ce sociologul poate, după un timp, să revină asupra subiectului, poate revedea datele și își poate ajusta interpretările, indivizii își trăiesc viaţa o singură dată. Ei nu se pot întoarce la vreun moment din viaţa lor și să își ajusteze traiectoria.

Sigur că trebuie să fim conștienţi de tendinţe și să valorificăm munca cercetătorilor. Dar între timp avem de luat decizii. Aceste decizii ne modifică viaţa într-un mod ireversibil. Întrebarea este: Avem o bază solidă pentru opţiunile noastre actuale?

Au fost și în trecut perioade de derută cu privire la capacitatea căsătoriei de a răspunde provocărilor generate de egoism și nesiguranţă personală, structuri sociale opresive, tradiţii insensibile la nevoile emoţionale. La acestea Iisus a răspuns cu o simplitate care nouă nu prea ne place, trimiţându-ne la origini: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut bărbat și femeie … și ei doi vor fi un singur trup? Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă.”

Apelând la originea divină a familiei, sigur că nu putem să considerăm că tot ceea ce s-a acumulat de-a lungul secolelor în instituţia familiei, chiar în societăţile creștine, reflectă proiectul iniţial. Sunt necesare schimbări, dar nu în afara acelui proiect.

Pentru cei care au avut mai puţine ocazii să cunoască materialul biblic referitor la relaţii și familie, voi aminti cateva pasaje. Ele sunt foarte avangardiste pentru că, din nefericire, au fost în bună măsură ignorate. Reciprocitatea dintre genuri este exprimată în Cântarea Cântărilor: “Prea iubitul meu este al meu, și eu sunt a lui” (2:16) și de Pavel: “Supuneţi-vă unii altora” (Efeseni 5:21). Iniţiativa feminină nu este o invenţie recentă: “Vino, iubitule, haidem să ieșim la câmp, să rămânem noaptea în sate! Dis de dimineaţă ne vom duce în vii, să vedem dacă a înmugurit via, și dacă au înflorit rodiile. Acolo îţi voi da dragostea mea.” (Cântarea Cântărilor 7:11.12). Cred că aceste exemple sunt suficiente ca să trezească dorinţa după mai mult…

Revenind la articolul din Christian Century, trebuie notat că în text este reflectată o zonă destul de îngustă a umanităţii (fără ca aceasta să fie neapărat o vină): societatea occidentală, clasa de mijloc, populaţia universitară, beneficiară comodă a sacrificiilor multor generaţii care le-au pus la dispoziţie ceea ce au nevoie ca să le poată acum critica, dezavua și abandona. Autoarea vorbește despre tinerele care „se simt perfect confortabil ca să exceleze în sport și să aspire la succes în carieră”. Cine se identifică pe sine aici? Și sunt doar două criterii din multe altele…

În articol – în partea despre contemporaneitate – lipsesc copiii, lipsesc cei de vârstă medie și înaintată, cei cu probleme de sănătate sau cu alte dezavantaje, cei apăsaţi de consecinţele erorilor în relaţii, și mulţi alţii. Pentru cât timp va fi cineva fericit că și-a obţinut satisfacţia emoţională sau sexuală cu preţul ignorării celor care ne-au adus până aici și al iresponsbilităţii pentru viitorul umanităţii?

Este de înţeles că fiecare cercetător șterge tabla și o ia de la capăt, observă, analizează, critică, propune, invită la experimente, revine să cuantifice rezultatele. Dar eu am o singură viaţă, doi părinţi și trei copii. Cu acestea nu mă pot juca de parcă ar fi doar niște statistici. Vreau mai mult și cred că pot mai mult.