Finalul săptămânii trecute a exemplificat faptul că acea Românie nu a dispărut. N-o mai văzusem de o vreme, de când refuz să urmăresc ştirile 3xS (sânge, sex şi scandal). O banală inaugurare de magazin brico - desigur, banală din perspectiva 3xS - a însemnat retrăirea unor momente deopotrivă recente şi pre-decembriste.

   

    De ce recente? Pentru că deunăzi un mall din capitală atrăgea în ziua deschiderii o mulţime de oameni cu bască, îmbrăcaţi negru decolorat, purtători de sacoşă de rafie şi talon de pensie. Nicidecum fiţe de Dorobanţi. Prin vară, o reţea de hypermarket (PIC) dădea faliment. Ca atare magazinele sale din Oltenia au fost asaltate de mii de orăşeni. Cu gândul la reducere.

    De ce pre-decembriste? Pentru că mi-a adus aminte (no offense pentru tânăra generaţie), de momentele copilăriei mele. Copil de cartier, cartier muncitoresc, oraş de provincie. Iar expresia „a băgat carne la hală" băga sperieţii în noi. Ne bucuram, dar în acelaşi timp intra în noi o teamă. Teama că nu mai apuci. Că altul ajunge înaintea ta. Că ratezi (unt, caşcaval, portocale, banane etc.).

    Ştiu, evenimentul se întâmplă şi la americani. Şi la alţii. E ceva în om, în natura lui, nu doar în naţionalitate. Iar dacă bormaşina a costat 15 lei, e bombă, într-adevăr. Dar la fel va fi mâine, când coada se va muta la bancul de probe şi garanţii. Cimitirele ieşene sau scările blocurilor vor fi pline de flori la 1 ron.

    Până la urmă, inaugurarea magazinului de la Iaşi ne-a adus aminte de sensul cuvântului „bricolaj": o construcţie cu orice ai la îndemână. Oare asta e România noastră? Preţul cel mai mic, ia ce apuci, construiește cu ce ai la îndemână? Am crezut că am pierdut-o, dar nu. Românie, te-am văzut la televizor!