Cu impardonabilă întârziere, am aflat că Jurnalul Naţional a publicat, zilele trecute, o ediţie de colecţie intitulată „Sfârşitul lumii". Lectura „ediţiei de colecţie" mi-a lăsat însă impresia unui material realizat de umoriştii de la Academia Caţavencu. Te distrezi citind-o, iar la final revii la realitate şi la chestiunile serioase ale vieţii.

Fac un scurt rezumat câtorva dintre articolele ediţiei speciale, pentru cei care n-au citit-o.

Sub un titlu interesant – „Săvârşitu' lumii" – găsim doar o trecere în revistă a unor legende din folclorul mioritic, cu zmei, scorpii şi tot felul de balauri. Dumnezeu se amestecă şi se pierde în pleiada de eroi şi fiinţe fantastice, încât, la final, existenţa Sa pare tot atât de verosimilă precum aceea a mumei zmeilor. La fel şi perspectiva unui sfârşit al lumii…

Textul „Dezastre în direct" aduce o enumerare (incompletă) a câtorva catastrofe naturale din ultimii 5, 6 ani, iar la final suntem anunţaţi că seismul din Japonia a mutat axa Pământului cu 25 de centimetri. Atât. Legătura cu sfârşitul lumii a fost lăsată, probabil, pe seama intuiţiei cititorului.

„Sfârşitul lumii… Să fie acum?" Este întrebarea (şi titlul) de la care porneşte una dintre autoare. După 6 paragrafe în care ne informează că au existat întotdeauna scenarii despre sfârşitul lumii, autoarea conchide: „Pentru anul acesta, la 21 mai, se prevede sfârşitul lumii. Dar şi pentru finalul anului 2012. Aşa se spunea şi despre anul 2000…"

„Adevărul din spatele cuvintelor lui Nostradamus" – aşa se intitulează articolul Loretei Popa. Prima frază anunţă că „Nostradamus a prezis cu sute de ani în urmă pericolul unui al treilea război mondial." Nu ni se spune însă cine le-a prezis pe primele două, din moment ce Nostradamus a ştiut să-l prezică pe al treilea. Titlul articolului îşi găseşte explicaţia la final, unde citim negru pe alb că „adevărul care se ascunde în spatele cuvintelor lui Nostradamus nu va fi niciodată aflat în totalitate…"

O frumoasă colecţie de pasaje biblice, începând de la cartea Geneza şi până la Apocalipsa, ne oferă Luminiţa Ciobanu, în articolul „Sfârşitul tuturor timpurilor". Textul adună fragmente ample din Biblie, cu referire la subiectul ediţiei de colecţie. Nu sunt clare criteriile care au stat la baza selecţiei. Nici nu există interpretări ale textelor citate, iar singura logică a selecţiei pare să fie ordinea cărţilor citate, în canonul biblic. La final, perspectiva Bibliei despre sfârşitul lumii îi apare cititorului ca o versiune/opţiune între atâtea altele. Şi tot atât de credibilă.

Sunt doar câteva dintre articolele ediţiei dedicate de Jurnalul Naţional subiectului sfârşitului lumii. Mai sunt însă şi altele, la fel de interesante. Cert este că, la final, am rămas cu vreo două întrebări. Ce înţelege cititorul din tot acest material? Şi, mai ales, poate să ajungă şi la o concluzie? Poate că autoarele şi-au spus că, după lectura ediţiei de colecţie, cititorii vor pierde din fascinaţia pentru scenarii ale sfârşitului lumii şi vor reveni cu picioarele pe pământ. Părerea mea este că demersul publicaţiei amintite nu a schimbat nimic în afara faptului că s-a tăiat ceva pădure pentru tipărirea unei publicaţii care nu-i conduce pe cititori la vreo concluzie serioasă. Vor exista în continuare teorii despre sfârşitul lumii. Unii se vor raporta mai departe la profeţii nostradamice, la calendare maya sau texte antice. Alţii se vor agăţa de catastrofele naturale tot mai numeroase ori de evenimentele majore de pe scena politică a lumii. „Sfârşitul lumii" va fi mereu pe buze şi, datorită abordărilor care plasează subiectul în zona de cancan, de curiozităţi sau de science fiction a publicaţiilor, va fi tot mai puţin verosimilă ideea că lumea ar putea să aibă un final.

Realitatea.net a publicat ieri o ştire din care citez pentru că textul vorbeşte de la sine: „Sfârşitul lumii se amână şi ar putea veni abia în 2116. La aceste concluzii au ajuns doi cercetători germani. Fraţii Bohm au publicat un studiu potrivit căruia, sfârşitul lumii nu vine în 2012, aşa cum se credea până acum, dar cu 104 ani mai târziu." E predictibilă reacţia publicului aşezat în faţa atâtor amânări ale sfârşitului lumii sau modificări ale calendarului escatologic. Vlăguit de generoasa ofertă de sfârşituri ale lumii, acesta va fi înclinat să respingă din start orice dezbatere serioasă a subiectului sau să-l considere o nostimadă de gazetă.

Pornind de la ideea că Dumnezeu există şi că Biblia este cartea în care El ne dezvăluie câte ceva despre originea şi evoluţia acestei lumi, îmi exprim 3 convingeri. (1) Va fi un sfârşit al lumii. Biblia o spune. (2) Nu ştim când va fi sfârşitul lumii. Biblia o spune. (3) Sfârşitul lumii este o veste bună pentru cei care trăiesc o viaţă morală, conformă principiilor lui Dumnezeu. Şi pe asta tot Biblia o spune.

Ziare şi veşti care să arunce „sfârşitul lumii" în derizoriu au existat întotdeauna. Chiar şi marele pescar Petru îi cita, în primul secol al creştinismului, pe cei care, „plini de batjocuri", întrebau „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci, de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!" (2 Petru 3:3, 4). Christos a avertizat însă că sfârşitul lumii va veni atunci când nimeni nu se va aştepta şi că fiecare om ar trebui să se pregătească pentru ziua aceea. Va fi o zi frumoasă pentru cei care iau sfârşitul în serios. Şi o zi tristă pentru cei care îl iau în neserios. Pentru că sfârşitul lumii va fi şi sfârşitul (g)lumii.