Este incredibil că Oscar are doar 27 de ani. Te uiţi la el și nu îţi vine să crezi. Citești despre el și nu îţi vine să crezi. Cum a putut acest om să piardă totul, să se înalţe pe culmile gloriei, după care să își distrugă complet viaţa în doar 27 de ani?

Oscar, supranumit „The Blade Runner”, s-a născut cu o anomalie congenitală, iar înainte de a împlini un an doctorii i-au amputat ambele picioare, de sub genunchi. Cu toate acestea, Oscar și-a făcut o carieră în atletismul de performanţă. În 2004, a luat medalia de aur la Jocurile Paralimpice de la Atena, dar a devenit cunoscut în toată lumea în 2012, când a concurat împotriva atleţilor sănătoși, la olimpiada de la Londra, având niște proteze din fibră de carbon. Deși nu a câștigat nicio medalie, participarea sa a fost văzută ca un triumf asupra adversităţilor vieţii, iar el a devenit un simbol al acestei reuşite.

Povestea „celui mai rapid om fără picioare” a captivat imaginaţia mulţimilor, care urmăresc acum cu uimire căderea lui din graţii. În prezent, Oscar joacă rolul principal într-o poveste tragică, începută în dimineaţa Zilei Îndrăgostiţilor din anul 2013.

Oscar și-a omorât iubita, Reeva Steenkamp, trăgând patru focuri de armă spre ușa de la baia în care aceasta se afla. Apărarea a susţinut că tânărul s-a sculat auzind zgomote din baie și, speriat, a tras spre presupusul intrus, însă acuzarea a susţinut că tânărul a început să tragă după ce iubita lui s-a refugiat în baie, în urma unei discuţii aprinse.

Judecătoarea Thokozile Masipa l-a condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, fiind găsit vinovat de omor din culpă și la 3 ani de închisoare cu suspendare pentru folosire de arme de foc. Imediat după citirea sentinţei, campionul sud-african a fost dus la închisoare.

Sentinţa a fost îndelung așteptată, familia victimei agonizând toate aceste luni de zile, cât timp a durat procesul, televizat la nivel mondial. Avocaţii acuzării au cerut o pedeapsă de minimum 10 ani de închisoare cu executare, insistând că societatea nu va accepta niciun an mai puţin. Apărarea, în schimb, a cerut să nu i se dea o sentinţă cu executare, fiind vorba de un om care deja a pierdut totul în viaţă: persoana iubită, cariera, imaginea, fiind redus la un „om distrus, care nu mai are nimic”.

„A fost denigrat până acolo încât tot ce a mai rămas din el este oribil, un ucigaș cu sânge rece. Nicio pedeapsă pe care o poate da această curte nu poate fi mai grea decât au fost ultimele 18 luni. Nu a mai rămas nimic din acest om”, a declarat apărarea. În timpul procesului, Oscar a părut să conștientizeze treptat realitatea și consecinţele actelor sale, fiind surprins plângând și vomitând în timp ce asculta declaraţiile martorilor.

Înainte de a citi sentinţa, judecătoarea Masipa a spus că s-a gândit îndelung atât la circumstanţele personale ale acuzatului, cât și la interesele societăţii. „O sentinţă neprivativă de libertate ar trimite un mesaj greșit comunităţii, dar nici o sentinţă lungă nu ar fi potrivită, fiind lipsită de elementul milei”, a spus judecătoarea după care Oscar a fost transportat direct la închisoare.

Comentatorii au rămas însă liberi să delibereze asupra corectitudinii sentinţei, unii întrebându-se de ce Oscar ar trebui să beneficieze de milă, iar alţii susţinând că nu ar trebui să facă deloc închisoare, în situaţia lui și mai ales date fiind condiţiile jalnice în care se află închisorile sud-africane, care până de curând erau adevărate centre de tortură, dar și focare de infecţie cu tuberculoză. Aceste lucruri probabil că nu îl vor afecta pe Oscar, care mai are totuși de partea lui averea, spun alţi observatori.

„Acum, că nu mai practicăm spânzuratul și biciuitul, scopul privării de libertate ar trebui să fie reabilitarea”, susţine autorul și jurnalistul Simon Jenkins. Ideea că trebuie să fie ceva răzbunător, o expresie a furiei societăţii este „teologie primitivă”, care astăzi se mai practică atunci când nu poate fi imaginat niciun motiv mai bun pentru încarcerare, spune el. „Este un răspuns la crime la fel de arhaic precum erau odată lipitorile și sângerările, la boli”, mai spune Jenkins.

Și el susţine cauza apărării, mergând pe ideea că Oscar și-a ruinat viaţa, și-a expus toate eșecurile și a avut timp să se gândească la ele. Nimic nu se va îmbunătăţi prin lungimea sentinţei sale. Acum trebuie să aflăm de ce s-a comportat așa și ce să facă să prevină acest comportament. Din nou, nimic din toate acestea nu se va întâmpla în închisoare, crede Jenkins.

Pe de altă parte, cei care spun că a primit o sentinţă prea uşoară pun problema altfel. La începutul acestei luni, o curte din Africa de Sud a condamnat doi bărbaţi la 16 ani de închisoare pentru că au omorât un rinocer și i-au vândut coarnele. Şi asta nu e tot. În 2012, altă curte din Africa de Sud a condamnat un bărbat thailandez la 40 de ani de închisoare pentru trafic cu coarne de rinocer, iar una dintre cele mai grele pedepse pentru braconajul de rinoceri a fost de 77 de ani de închisoare. Se știe că populaţia rinocerilor este în scădere drastică și braconajul este ilegal, dar la fel este și uciderea unui om. De ce atunci ar trebui să avem milă pentru ucigașii de oameni, dar nu şi pentru cei de rinoceri? Sau, dimpotrivă, ar trebui să avem milă faţă de toţi?

Ca oameni care privim de pe margine și care nu suntem obligaţi să răspundem acestor întrebări, ce rămân strict la latitudinea judecătorilor desemnaţi să răspundă la ele, cred că în primul rând ar trebui să încetăm să dăm valori morale unor oameni, bazându-ne pe succesul sau insuccesul lor, și, în al doilea rând, da, ar trebui să avem milă pentru toţi. Puteţi crede în karma sau puteţi crede în Dumnezeu, însă experienţa de viaţă a fiecăruia dintre noi indică spre realitatea deloc excepţională a următoarei sugestii: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi veţi fi judecaţi și cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura” (Matei 7:1,2).

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.