Liderii lumii le-au transmis condoleanţe polonezilor. Oamenii de rând din întreaga lume au depus flori la ambasadele Poloniei. Polonezii au ieşit în stradă, s-au îmbrăţişat şi au plâns. Varşovia a îmbrăcat hainele de doliu.

Preşedintele polonez Lech Kaczynski a murit ieri în urma unui accident aviatic. La bordul aparatului se mai aflau prima doamnă a Poloniei şi o serie de importanţi demnitari polonezi. Nu au existat supravieţuitori. Pierderea „este devastatoare" a spus preşedintele Obama. Regina Elisabeta a II-a şi-a exprimat tristeţea, iar Ban Ki-moon, secretarul general al ONU, s-a declarat şocat de aflarea veştii.

 

Liderii lumii le-au transmis condoleanţe polonezilor. Oamenii de rând din întreaga lume au depus flori la ambasadele Poloniei. Polonezii au ieşit în stradă, s-au îmbrăţişat şi au plâns. Varşovia a îmbrăcat hainele de doliu. În Polonia au fost declarate şapte zile de doliu şi, asemenea prietenilor lui Iov, vom sta alături de cei îndureraţi, păstrând tăcerea. Urmează ancheta, dar şi teoriile despre conspiraţii şi atentate. Ce altceva poţi să faci în faţa morţii?

 

Moartea preşedintelui Kaczynski îmi aminteşte de istoria biblică a unui împărat evreu, Ezechia. Anunţat de Dumnezeu, prin profetul Isaia, că va muri şi că, în consecinţă, ar trebui să-şi pună casa în rânduială, Ezechia a plâns şi a cerut o prelungire a anilor vieţii sale. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi Ezechia a mai trăit încă 15 ani. Mi-au rămas în minte două perspective exprimate, ulterior, de acest împărat, în psalmul pe care l-a scris. „În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor; sunt deposedat de restul anilor mei" (Isaia 38:10). Este o exprimare a regretului după această viaţă. Chinuită de suferinţe, oboseală, probleme şi bătrâneţe, viaţa rămâne totuşi cel mai important dar pe care îl primim de la Dumnezeu.

 

Prinşi în agrenajul complex al evenimentelor şi circumstanţelor, uităm adesea să trăim. Şi tot Ezechia scria că „Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioşia Ta, ci cel viu, cel viu Te laudă…" (Isaia 38:18) Se pare că perspectiva iminentă a morţii l-a învăţat că viaţa merită şi trebuie trăită prin raportare faţă de Dumnezeu, Cel care dă viaţa, o scurtează sau o prelungeşte şi o ia după cum doreşte. Preşedintele polonez şi-a încheiat călătoria. Gândurile, alegerile pe care le-a făcut, cuvintele pe care le-a rostit şi faptele lui au fost pecetluite. De-acum, aşteaptă în tăcerea mormântului judecata lui Dumnezeu. Rămânem încă o clipă înaintea trupului său neînsufleţit. Ne minunăm de efemeritatea vieţii omului şi de scurtimea ei (nedreaptă), şi mergem mai departe, poate cu un dram de înţelepciune în plus. Nu numai preşedinţii mor…