Un nou scandal sexual agită, de puţină vreme, spiritele în Biserica Catolică din Germania sau, mai degrabă, în afara ei. Cel puţin 94 de clerici şi alţi slujitori ai bisericii sunt suspectaţi de abuzarea sexuală a unor copii şi adolescenţi „educaţi” în unele şcoli aparţinând catolicilor. Nu sunt prea mulţi ani de când catolicismul a fost lovit de astfel de acuzaţii în SUA şi Irlanda. Promisiunile de atunci, ale oficialilor de la Vatican, de a lua măsuri preventive se pare că au avut aspect local, pentru că în Germania pare că nu s-a ştiut nimic despre păcatul pedofiliei. Dovadă – scandalul recent.

Odată pornit, bulgărele de zăpadă pare că nu se mai opreşte. Cele câteva acuzaţii iniţiale, îndreptate împotriva unor clerici care au predat sau predau în şcoli iezuite, s-au înmulţit peste noapte, devenind câte zeci. Iar dacă este să-l credem pe directorul actual al liceului iezuit Canisius (eu unul îl cred!), acesta este doar „vârful aisbergului”. Probabil că mulţi dintre părinţii care şi-au trimis copiii la şcoli şi licee patronate de biserică se întreabă acum cine sunt cei pe mâna cărora şi-au încredinţat odraslele. Mărturiile unora dintre cei abuzaţi ne dezvăluie, în spatele hainelor preoţeşti, minţi bolnave cu o imaginaţie perver(s)tită.

Ce şochează? Atitudinea oficialilor Bisericii, care păstrează tăcerea, sperând probabil că o să treacă „valul” şi se vor linişti apele. Biserica pare să adopte o poziţie defensivă, pretinzând că este ţinta atacurilor din partea curentului secular. Între timp, societatea acuzată adeseori de Vatican că şi-a pierdut direcţia, că este imorală şi decadentă, aşteaptă un gest – „de-o fi una, de-o fi alta” – prin care Biserica să îşi asume responsabilitatea (măcar faţă de victime), aşteaptă să audă un sincer mea culpa. Reputaţia de „bornă morală” este deja pătată, iar autoritatea morală va fi recâştigată greu, începând cu asumarea propriilor greşeli. Merită rediscutată şi chestiunea jurământului de celibat, pentru că exercitarea controlului asupra instinctelor fireşti nu poate fi confundată cu anularea lor.

Ce mă îngrijorează? Că acest nou scandal va arunca, încă o dată, o lumină nefavorabilă şi nedreaptă asupra Evangheliei, asupra preoţilor, pastorilor şi slujitorilor sinceri şi curaţi ai bisericilor, asupra mesajului profund moral al religiei creştine. Nu este cazul să-i arătăm cu degetul doar pe unii. Fiecare biserică şi cult are datoria să se uite în propria ogradă şi să înfigă securea la rădăcina pomilor care aduc roade ne-bune. Calea spre cer despre care vorbea Iisus, era strâmtă, nu strâmbă.