Și dacă religia câștigă teren în politică? Studiu de caz – Rusia și Egipt

62

La decenii distanţă, atât căderea Uniunii Sovietice, cât și căderea regimului Hosni Mubarak sunt două evenimente politice care par să aibă profunde consecinţe spirituale: interesul religios al poporului renaște spectaculos. De aici, un alt rezultat interesant: poporul începe să își dorească mai multă religie în politică.

La decenii distanţă, atât căderea Uniunii Sovietice, cât și căderea regimului Hosni Mubarak sunt două evenimente politice care par să aibă profunde consecinţe spirituale: interesul religios al poporului renaște spectaculos. De aici, un alt rezultat interesant: poporul începe să își dorească mai multă religie în politică.

Biserica Ortodoxă Rusă a făcut recent o mutare fără precedent: a întors armele discursului public împotriva Kremlinului. Potrivit France24, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, Chiril, a cerut guvernului să îi asculte pe protestatari. Până acum, patriarhul Chiril nu a contestat legitimitatea alegerilor parlamentare ruse din decembrie și nici nu l-a criticat pe Vladimir Putin, însă la sfârșitul lunii ianuarie a revenit și a spus că este nevoie de o schimbare și că autorităţile ar comite o greșeală dacă ar ignora protestatarii.

După protestele anti-Kremlin, Patriarhul s-a poziţionat pentru prima dată politic, spunând că „pentru Biserică, această chestiune a devenit una foarte importantă. Atât din pricina oamenilor care au participat la protest, cât și a celor care au fost ţinta protestelor. Dacă autorităţile îi ignoră pe protestatari, acesta va fi un semn rău: un indiciu al incapacităţii lor de a răspunde cererilor populaţiei.” Patriarhul a criticat de asemenea fraudele comise în timpul alegerilor, care contravin valorilor Bisericii.

Chiril le-a cerut totodată rușilor care protestează la Moscova faţă de fraudarea alegerilor, să nu repete erorile Revoluţiei din 1917, astfel încât să se ajungă la o „baie de sânge”, scrie Evenimentul Zilei.

„Cât de important este ca noi, urmaşii Rusiei mari, având experienţa grelelor încercări de la începutul secolului al XX-lea, să fim capabili astăzi să înţelegem lecţiile trecutului şi să nu repetăm greşelile predecesorilor noştri, comise în 1917, să nu repetăm greşelile celor care în anii 90 au schimbat radical viaţa poporului nostru”, a spus înaltul ierarh rus într-o predică recentă citată de Agerpres.

Ce spun analiștii?

În statul secolar, religia a avut un rol dominant. Patriarhul Chiril este perceput aproape ca un șef de stat, o figură publică aflată mereu în atenţia oamenilor. Slujbele Patriarhiei sunt transmise live săptămânal de televiziunea de stat.

Potrivit istoricului Olga Vasilieva, poziţionarea Patriarhului nu este una surprinzătoare: „în documentul care reglemenetează relaţia bisericii cu statul există o clauză care permite bisericii să intervină direct și să ceară poporului să se răscoale atunci când drepturile îi sunt încălcale.”

„Simţim acest lucru la nivelul societăţii ruse: oamenii s-au săturat de politica scăldată în corupţie. Vor un stat mai drept și mai moral. Tot mai mulţi credincioși devin vocali în ceea ce privește politica de conducere a ţării,” a declarat și Vsevolod Tchapline, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Ruse. Soluţia pe care o întrevede arhiereul este ca Biserica să preia un rol tot mai activ în politică și poate chiar să intre în algerile parlamentare, sub forma unui nou partdi politic. Potrivit jurnaliștilor de la France 24 aceasta este o idee pe care cabinetul Patriarhiei o studiază cu atenţie. Andrew Osborn, corespondent Daily Telegraph în Rusia, spune însă că această mișcare nu este realistă, indicând o ruptură prea mare faţă de Kremlin, deși „Biserica a trecut printr-o renaștere spectaculoasă, devenind extrem de influentă și de puternică, iar patriarhul Chiril (…) se pronunţă cu privire la mai toate aspectele practice ale vieţii, iar milioane de ruși îi iau cuvântul foarte în serios și ascultă de el.”

Analiștii de la publicaţia moldoveană Timpul apreciază că „temerea patriarhului Chiril cu privire la izbucnirea unei revoluţii este destul de întemeiată,” dar că „mişcarea de protest împotriva lui Putin nu are în acest moment nişte lideri recunoscuţi.”

În plus, scriu analiștii de la Timpul, „Rusia nu deţine în acest moment mecanisme şi instituţii care să îi permită evitarea unui haos generalizat în momentul în care Putin ar scăpa situaţia de sub control. Dintre toate partidele ruseşti, doar comuniştii deţin structuri şi ideologie capabile să se opună lui Putin – ceea ce face ca alternativa unei schimbări de putere să fie una îngrijorătoare pentru întreaga lume.” Soluţia pe care o întrevăd analiști este ca Putin să reușească să ţină sub control protestatarii până la data alegerilor prezidenţiale, după care „va rămâne multă vreme de acum încolo stăpânul absolut al Rusiei.”

De la sectă la forţă politică majoră în Egipt

Dacă schimbarea care vizibilă astăzi în Rusia a presupus trecerea a două decenii, în Egipt, lucrurile par a se fi precipitat în doar câteva luni.

În mai puţin de 12 luni, secta islamică salafistă, cândva o grupare musulmană marginalizată, a devenit o forţă politică majoră. După plecarea lui Hosni Mubarak, în februarie 201, ei au fost propulsaţi pe scena politică de un rezultat uimitor de 24% obţinut în alegerile parlamentare. Salafiști au devenit astfel al doilea bloc parlamentar, ca mărime.

Evenimentul a fost marcat ca o deschidere a libertăţii partidului salafist de a-și urma agenda religioasă ultra-conservatoare. Scopul lor este, mai exact, restaurarea valorilor primilor musulmani în societatea egipteană de astăzi.

„Înainte de revoluie, rugăciunile noastre vizau subiecte mai generale,” a mărturisit reporterilor France 24, Emad Abdul Ghafour, liderul partidului salafist Al Nour. „Astăzi putem fi mai liberi și ne putem ruga mai sincer.”

Mai exact, salafiţii se roagă pentru o întoarcere a poporului egiptean la valorile Koranului și ale Shariei. „A crede în libertatea totală, a crede că individul e liber să facă orice atât timp cât nu rănește pe nimeni, cum zic ei… asta nu funcţionează în religia noastră… pentru că suntem slujitorii lui Dumnezeu, iar slujitorii trebuie să își asculte stăpânii,” explică Ahmed Farid, un musulman de rând intervievat de France24.

Abu Muslim, care a fost arestat pe temei religios la 16 ani și a petrecut 14 ani într-una din cele mai temute închisori ale lui Hosni Mubarack spune că oprimarea salafiștilor este ceea ce îi ambiţionează acum. „Cu cât ești mai torturat pentru credinţele tale, cu atât ele devin mai profunde.”

Rămâne însă de văzut gradul de putere pe care îl va putea acumula mișcarea salafistă în condiţiile în care generalii care i-au luat locul lui Mubarak promit să dea puterea unui guvern civil, nu să transforme Egiptul în teocraţie.