Cunoaște-ţi vecinii!

25

Autorităţile din Pennsylvania au primit un pont că un tânăr rus de 19 ani crește marijuana în locuinţa sa din orașul Altoona. Când poliţia a verificat locul, a avut surpriza să găsească pe lângă marijuana și o „armă de distrugere în masă".

„Te aștepţi să auzi din astea în marile orașe, dar nu într-un loc ca Altoona. Sigur era un tip ciudat, impulsiv, un copil care se ţinea de prostii, dar nu cu adevărat periculos”, a declarat unul dintre colegii de apartament al tânărului rus, conform ziarului local.

Vladislav Miftakhov lucrase de mai mult timp la experimente cu bombele artizanale, pentru care își procura materiale de pe internet. Iar dacă la început le-a spus poliţiștilor că avea de gând să arunce „ceva” în aer, mai târziu și-a retras cuvintele, spunând că avea de gând să o detoneze într-un câmp. Conform CNN, tânărul a fost arestat pentru posesie de arme de distrugere în masă și alte delicte legate de droguri.

Atenţi la ce se întâmplă în jur

Putem avea impresia despre americani că, după atacul din 11 septembrie 2001, au devenit puţin paranoici când vine vorba despre terorism sau putem crede că se folosesc de acest pretext pentru a urmări alte scopuri, cum ar fi spionajul global derulat de NSA. Cu toate astea, există un sâmbure de adevăr și în această „paranoia”.

Descoperiri ca cea din Altoona nu sunt izolate. În mai, anul trecut, o bombă făcută în casă a fost descoperită lângă un complex de clădiri de afaceri în Austin, Texas. Bomba a fost găsită din întâmplare de către o persoană căreia i s-a părut că arată ciudat containerul în care era bomba și a sunat la urgenţe. Nici până acum autorităţile nu au aflat dacă a fost vorba despre un experiment izolat, pus la cale de către cineva, sau dacă face parte dintr-un plan mai mare, un plan mortal, scrie CNN.

De obicei, dacă auzim despre „arme de distrugere în masă” ne gândim, automat, la bombe nucleare sau arme chimice. Însă, tot cu ajutorul unei bombe făcute în casă, fraţii Tsarnaev au declanșat atacul de la maratonul din Boston, în aprilie 2013. La aproape 12 ani de la atentatele de la 11 septembrie, la aproape 12 ani de la declanșarea războiului mondial împotriva terorismului, America trăia din nou groaza unui atac terorist, și asta pentru că nimeni nu a băgat în seamă niște adolescenţi, care, închiși în apartamentul lor, au dus la capăt acest plan de teroare.

Cine sunt eu?

„Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (Geneza 4:9). Aceasta este una dintre întrebările pe care le găsim pe primele pagini ale Bibliei, o întrebare care ne provoacă la un proces de autoevaluare a rolului și a responsabilităţii pe care o avem unii faţă de alţii.

În societate, noţiunea de „frate” poate fi extinsă de la semnificaţia ei de bază (persoană născută din aceiași părinţi) la sensul unei relaţii de prietenie sau a unei relaţii bazate pe aceleași convingeri, valori și idealuri. Potenţial, toţi oamenii sunt fraţi, astfel toţi avem o responsabilitate unii faţă de alţii.

„Nu este treaba mea. Fiecare să-și vadă de treaba lui.” Acesta este, probabil, primul răspuns care ne vine aproape automat în minte atunci când apare sugestia de a ne complica viaţa, pe care o vrem cât mai simplă și mai relaxantă, cu o persoană străină faţă de care nu avem niciun interes sau afinitate. Cu toate astea, în lumina tragediei de la maratonul din Boston, cauzată din dorinţa de răzbunare a islamului, este greu să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă cineva și-ar fi bătut capul cu cei doi fraţi să le arate, doar din pură dorinţă de apropiere, că între creștini și musulmani poate exista iubire și înţelegere veritabilă. Și poate că cineva chiar a încercat și nu a reușit, dar asta nu înseamnă că se impune ca regulă general valabilă. Dar acestă cunoaștere nu înseamnă spionaj, de asta se ocupă NSA și alte agenţii de securitate, care se chinuie să afle secretele cele mai negre a milioane de oameni din toată lumea, dar tot nu reușesc să îi impiedice pe unii ca fraţii Tsarnaev sau ca Vladislav Miftakhov. Unele tragedii pot fi prevenite de agenţiile de informaţii, pe altele nu le poate preveni nimeni, dar sunt unele pe care le putem preveni doar noi, cei care avem grijă de reţeaua de prieteni și cunoștinţe pe care ne-am făcut-o vrând, nevrând.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.