Suntem mai săraci sau doar ni se pare?

251

Anul acesta ne-am îmbogăţit cu 268 de noi miliardari, iar Bill Gates a redevenit cel mai bogat om de pe planetă, după o pauză de 4 ani. Am spune că lumea o duce mai bine, dar ne abţinem când vedem că mergem cu aceeași sumă la hypermarket, dar plecăm cu un coș de produse mai gol. Sau doar ni se pare?

De 13 ani, prin intermediul Fundaţiei Bill și Melinda Gates, fondatorul Microsoft se ocupă mai puţin de sisteme de operare și mai mult de eradicarea sărăciei, a foametei și a bolilor în cele mai dezavantajate colţuri ale lumii, în special în Africa. În discursul pe care îl susţine anual, Gates și-a exprimat anul acesta fără rezerve optimismul cu privire la bunul mers al lucrurilor, prezicând că în următoarele două decenii sărăcia va dispărea din cele mai multe comunităţi. „Până în 2035, aproape că nu vor mai exista ţări sărace în lume”, citează The Atlantic.

Poate fi adevărat?

Poate că optimismul lui Gates vine și din faptul că tocmai și-a reluat titlul de ,,cel mai bogat om din lume”, dar vine și din statisticile ce privesc calitatea vieţii, speranţa de viaţă, accesul la educaţie și la serviciile medicale, indicatori care arată că per total lumea o duce din ce în ce mai bine.

Ideea că ţările sărace vor fi mereu sărace, că ajutorul străin se pierde în buzunarele corupte sau în birocraţiile incapabile și că salvarea de vieţi va duce la suprapopulare sunt doar mituri pe care unii le folosesc pentru a scuza indiferenţa faţă de probleme oamenilor mai săraci decât ei, care trăiesc în cealaltă parte a globului, spune Gates. Mexic era nu de mult o ţară care avea nevoie de ajutor. La fel și Brazilia, și China, iar acum toate sunt ţări care dau ajutor. Cheia constă în tipul de ajutor pe care îl oferi, este filosofia roditoare a lui Gates.

Asta nu face să fie mai ușor să ai încredere în predicţiile sale. La o privire superficială am fi tentaţi să judecăm că vorbește cu lejeritatea și optimismul unui om care tocmai a tras cel mai mare loz la loto, dar nu este chiar așa. Dacă ne închipuim că economia ar fi o mare plăcintă, atunci am putea spune că Bill Gates a luat o mare felie din ea, dar el nu a luat-o de la mine sau de la tine, ci cu banii câștigaţi din Microsoft el a creat milioane de noi plăcinte pentru alţii, explică John Stossel, jurnalist și realizator la Fox News.

Fără Bill Gates și alţi oameni ca el, săracii lumii de azi ar fi și mai săraci. „Chiar și oamenii săraci de azi au acces la mașini, produse alimentare, servicii de îngrijire a sănătăţii, divertisment și tehnologie pe care oamenii bogaţi cu câteva decenii în urmă abia le pofteau. 90% dintre americanii care trăiesc „sub pragul de sărăcie” au smartphone-uri, TV prin cablu și mașini. 70% au chiar două mașini”, susţine mai departe Stossel.

O problemă cu noi înșine

În continuare însă nu putem scăpa de senzaţia că nu mai avem aceeași putere de cumpărare ca altădată. Și nu este neapărat o problemă de percepţie, întrucât, în realitate, salariile stagnează în timp ce preţurile la produse și servicii cresc de la o lună la alta cu câte 0,3%, cel puţin în România. Dar este o problemă de percepţie când la nivel global economiile sunt în stagnare, dar lumea modernă folosește creșterea ca marker al progresului. Ceea ce înseamnă că nu putem decât să ne așteptăm la mai mult, din ce în ce mai mult.

The Atlantic scrie că în Statele Unite, salariile clasei mijlocii nu au suferit mari modificări faţă de anii 1980. Cu toate astea, multe bunuri și servicii s-au ieftinit în mod dramatic de acum 20-30 de ani, astfel încât chiar și același venit a permis un standard de viaţă mai înalt. În 1950, de exemplu, familia americană obișnuită cheltuia 30% din venit pe alimente. Astăzi, abia cheltuie 10%, dar asta nu înseamnă că se simt mai bogaţi, ba din contră.

La o adică, oricine ar putea spune că este mult mai bine să trăiești într-o rulotă cu TV prin satelit și o grămadă de mâncare ieftină decât să trăiești într-o cocioabă printre munţii de gunoaie din suburbiile Mumbaiului sau într-o tabără de refugiaţi din Congo. Problema este că aceste grupuri de oameni nu trăiesc unii lângă alţii, poate știu unii despre alţii, dar trăiesc în lumi diferite. Din cauza asta nu putem relaţiona cu situaţia abstractă a unor oameni din cealaltă parte a globului și chiar și în faţa unei crize umanitare, cum este zilele acestea în Siria, nu putem să ne simţim mai bine cu propria viaţă pentru mai mult de câteva minute.

Concluzia este evidentă: fericirea nu constă în bogăţie. De ani de zile se duce o luptă pentru a pune capăt sărăciei la nivel mondial și pare că se întrevede în sfârșit reușita. După o luptă atât de anevoioasă și un final atât de anticipat, ne-am putea aștepta ca întreaga planetă să atingă nirvana, măcar pentru un moment.

Însă nu va fi așa, pentru că eradicarea sărăciei nu înseamnă și că toată lumea va fi fericită sau că majoritatea populaţiei globale va considera că are îndeajuns de multe lucruri pentru a simţi o fericire deplină. Nu înseamnă decât că pe măsură ce nevoile de bază sunt satisfăcute la o scară globală, va trebui să ne adresăm altor provocări, pe măsură ce vom decide cu cât trebuie să crească numărul de calorii, de metri pătraţi, de ani ani de viaţă și de bani în cont ca să considerăm că prosperăm individual sau în colectiv.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.