Președintele Donald Trump uimește și dezamăgește comunitatea internaţională încă o dată. După ce a retras Statele Unite din Acordul de mediu de la Paris și din Parteneriatul Trans-Pacific TTP, acum președintele american a decis să retragă Statele Unite și din Acordul nuclear cu Iranul, una dintre cele mai semnificative înţelegeri realizate în Orientul Mijlociu în istoria recentă.

Toate cele trei acorduri au fost negociate și finalizate de predecesorul său, Barack Obama, și toate vor fi efectiv demontate de noul președinte, așa cum a promis în mai multe rânduri în campania electorală. În fiecare caz în parte, președintele Trump s-a plâns de faptul că aceste acorduri au fost încheiate în detrimentul Statelor Unite și al aliaţilor săi și a cerut renegocieri, inclusiv în problema Iranului, afișând astfel o încredere nestrămutată în abilitatea sa de a obţine rezultate mai bune, indiferent de problemă.

În cazul de faţă, președintele Trump s-a plâns că Iranului i-au fost puse condiţii prea lejere, având în vedere că Acordul are o dată de expirare de doar 15 ani, după care Iranul își poate relua activitatea pentru dezvoltarea unei arme nucleare, și totodată că acordul nu răspunde „influenţei destabilizatoare a ţării în regiune”. Această influenţă destabilizatoare ameninţă direct aliaţii SUA din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită și Israelul, faţă de care Trump a demonstrat o afinitate aparte.

De când a devenit președinte, Trump a început procesul controversat de mutare a ambasadei americane de la Tel Aviv la Ierusalim, a ameninţat că va impune noi sancţiuni împotriva palestinienilor, declarând la un moment dat că „nu există un echivalent moral” între Israel și Palestina la negocierile de pace, și a reluat un discurs de condamnare la adresa Iranului.

Acordul semnat între Iran și SUA, Marea Britanie, Rusia, Franţa, China, Germania și Uniunea Europeană promite Iranului ridicarea parţială a sancţiunilor economice în schimbul mai multor măsuri de reducere a programului nuclear, printre care reducerea numărului de centrifuge de la 20.000 la doar 6.500, îmbogăţirea uraniului la o concentraţie de maximum 3,67% și reducerea cu 97% a stocului de uraniu îmbogăţit. Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică, un corp de control al ONU, a realizat până acum zece rapoarte care conchid că Teheranul își respectă obligaţiile, și chiar în luna aprilie secretarul american al Apărării, Jim Mattis, lăuda măsurile „robuste” de verificare ale Agenţiei. Se pare că Trump a fost sfătuit în mai multe rânduri să nu abandoneze acordul, inclusiv de către fostul secretar de stat Rex Tillerson, fostul consilier pe Securitate Naţională HR McMaster și de către actualul secretar al Apărării Jim Mattis, a cărui influenţă asupra președintelui se preconizează că va fi de durată la fel de scurtă ca a celorlalţi doi numiţi, care și-au pierdut funcţiile în mai puţin de un an de zile.

Odată cu abandonarea acordului, Statele Unite vor reinstaura toate sancţiunile impuse anterior asupra Iranului, ba chiar vor impune noi penalităţi economice, care vor fi stabilite zilele acestea. Secretarul Trezoreriei, Steven Mnuchin, nu a dat detalii despre noile sancţiuni, dar a spus că Iranul va fi afectat chiar dacă celelalte puteri semnatare nu renunţă și ele la acord.

Reacţii la cald

Fostul președinte american s-a abţinut de la orice fel de comentarii și evaluări ale măsurilor legislative impuse de președintele Trump, chiar dacă multe dintre acestea au fost menite să demonteze eforturile, atât pe plan intern, cât și extern, depuse de Administraţia Obama în opt ani de zile. Până acum. De această dată însă, fostul președinte a simţit nevoia să reacţioneze pentru a avertiza că „fără acest acord, Statele Unite riscă să se confrunte cu opţiunea perdantă între un Iran dotat cu arme nucleare şi un alt război în Orientul Mijlociu. Acordul nu avea obiectivul soluţionării tuturor problemelor cu Iranul, dar este funcţional. Ştiam că Iranul este implicat în comportamente destabilizatoare, inclusiv prin susţinerea terorismului, prin ameninţări adresate Israelului şi altor vecini. Dar, tocmai de aceea, este important să oprim Iranul să fabrice arme atomice”, a spus Barack Obama.

Germania, Franţa și Marea Britanie au publicat o declaraţie comună în care precizează că își menţin poziţia și aderenţa la acest acord. Cei trei lideri cer Statelor Unite să nu obstrucţioneze în niciun fel celelalte state semnatare care vor să își respecte angajamentele și, de asemenea, fac un apel la calm din partea Iranului. Reprezentatul UE pe probleme de securitate și politică externă, Federica Mogherini, a declarat în faţa reporterilor strânși la Roma că „Uniunea Europeană este determinată să acţioneze în conformitate cu interesele sale în materie de securitate și pentru a-și proteja investiţiile economice”. Într-un mesaj direct adresat Iranului, Mogherini a cerut „să nu lăsaţi pe nimeni să strice Acordul. Este una dintre cele mai mari reușite diplomatice din istorie și ceva ce am construit împreună”, citează DW.

„Nu există – şi nu pot exista motive – pentru anularea Planului comun şi cuprinzător de acţiune (JCPOA). Planul şi-a dovedit pe deplin eficienţa”, a transmis și Ministerul rus de Externe. „Statele Unite subminează încrederea internaţională în Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică”, mai susţine comunicatul diplomaţiei rusești.

De cealaltă parte, permierul israelian a lăudat „mișcarea istorică” a lui Trump, spunând că acordul nu era decât „o reţetă pentru distrugere sigură, distrugerea regiunii noastre, și un dezastru pentru pacea mondială”. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ceilalţi aliaţi ai SUA din Orientul Mijlociu au lăudat și ei decizia președintelui. „Iranul a folosit câștigurile economice din ridicarea sancţiunilor pentru a-și continua activităţile de destabilizare a regiunii, mai ales prin dezvoltarea de rachete balistice și susţinerea grupărilor teroriste”, a declarat ministrul saudit de externe. „Acordul ar fi dus la o cursă nucleară în regiune, cu puţină încredere în intenţiile Iranului”, a spus și ministrul de externe al EAU.

Răspunsul din partea Iranului a fost surprinzător de calm. Președintele Hassan Rouhani a declarat că intenţionează să urmeze în continuare termenii acordului, criticându-l pe Trump pentru obiceiul său de a nu respecta tratatele internaţionale. În 2015, când s-a semnat acest acord, Rouhani declara că a fost o vreme în care credea că o înţelegere cu SUA este imposibilă și tocmai de aceea momentul semnării este unul istoric, „de care iranienii vor fi mândri pentru multe generaţii de acum încolo”. Trump a scurtat drastic acest timp, ceea ce a făcut ca SUA să piardă nu doar încrederea iranienilor, ci și a celorlalţi semnatari.

Câștigători și perdanţi

Mișcarea președintelui Trump este extrem de riscantă și poate conduce lumea exact în punctul în care se afla acum câţiva ani de zile, cu un Orient Mijlociu armat cu bomba nucleară din partea Iranului. Contrar cu ceea ce susţine ministrul de externe al EAU, acest acord nu a dus la o cursă nucleară în regiune, dar destrămarea acestuia cu siguranţă ar putea avea acest efect, extremiștii iranieni căutând să se răzbune împotriva Americii și Israelului, a explicat Alex Vatanka, un expert în relaţiile SUA–Iran de la Institutul pentru Orientul Mijlociu. Dacă Iranul renunţă la acord, se poate ajunge la conflict armat în regiune în doar câteva săptămâni, avertizează Vatanka. Chiar și în ciuda dispreţului pe care premierul israelian îl are faţă de acest acord, propriii săi consilieri au declarat că este mult mai sigur pentru Israel ca Iranul să aibă blocată calea de a dezvolta arme nucleare. Însă pentru Netanyahu nu există niciun scenariu în care Iranul poate fi de încredere, israelienii susţinând că și sub acest acord iranienii continuă să dezvolte arma nucleară.

Totodată, Acordul semnat în 2015 le-a adus bani nu doar iranienilor, ci și companiilor din toată lumea care au putut să desfășoare din nou activităţi acolo, iar acum toate aceste companii riscă să își piardă investiţiile odată cu impunerea sancţiunilor. Această stare de lucruri va agrava războiul comercial demarat deja între SUA și China, din moment ce China este unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai Iranului, ocupând 22,5% din piaţa comerţului iranian, dar vor fi afectate și companiile europene care au relaţii comerciale cu Iranul, dar și cele americane. General Electric, Schilberger și Boeing sunt mari companii americane care au încheiat contracte de zeci de miliarde de dolari și au creat locuri de muncă pentru a le putea onora și ale căror investiţii sunt acum puse în pericol. Dacă și de această dată China va respecta politica adoptată după retragerea SUA din Acordul de mediu de la Paris, atunci probabil va încerca în moduri subtile să umple vacuumul lăsat de SUA, în special prin înmulţirea investiţiilor care să lege mai puternic China de Iran.

În materie de politică externă, Trump nu pare decât să devină tot mai îndrăzneţ și să parieze tot mai des pe sine, scoţând din calcul posibilitatea unui efort de grup împreună cu aliaţii săi. Problema cu aceste pariuri este că riscurile sunt extrem de mari, oricât de mici ar fi șansele ca ele să se împlinească. Iar cu cât cineva își asumă mai multe riscuri, cu atât crește și posibilitatea ca ceva dezastruos să se întâmple până la urmă. Pe plan extern, vorbim deja despre un război comercial cu China și ameninţări nucleare din partea Iranului și a Coreei de Nord. Cu siguranţă, în acest joc al negocierii, Trump se folosește de cartea jucată în Iran pentru a avea și mai multă greutate la negocierile care se vor desfășura curând cu liderul nord-coreean. Mesajul este clar – Trump este un jucător dur, care nu va accepta decât termenii săi, indiferent de cine stă împotrivă sau cât de mare este riscul. Nimeni nu poate spune dacă această strategie va funcţiona sau nu, dar este cert că reputaţia Statelor Unite se transformă în cea a unui „bully” în curtea școlii, iar această poziţie va fi întotdeauna una ingrată.