4 motive pentru care China NU ar putea să conducă lumea

248

China este un leu adormit, avertiza Napoleon. „Lăsaţi-l să doarmă, pentru că atunci când se va trezi va zgudui lumea". Aproape două secole mai târziu, leul nu numai că este treaz, ci îşi face foarte puternic simţită prezenţa, scrie jurnalista de origine chineză Xue Xinran. Însă completează: „China, leul adormit, este acum treaz şi trebuie hrănit, pentru a supravieţui".

China este un leu adormit, averiza Napoleon. „Lăsaţi-l să doarmă, pentru că atunci când se va trezi va zgudui lumea". Aproape două secole mai târziu, leul nu numai că este treaz, ci îşi face foarte puternic simţită prezenţa, scrie jurnalista de origine chineză Xue Xinran. Însă completează: „China, leul adormit, este acum treaz şi trebuie hrănit, pentru a supravieţui".

Chiar dacă și-a încetinit avansul economic din cauza crizei economice mondiale, statul chinez a rămas producătorul ieftin al lumii şi cel mai mare creditor străin al SUA. Washington şi FMI au prezis recent că yuanul ar putea înlocui dolarul ca principala monedă pentru rezerve în următorii zece ani. Semnele timpului v-a oferit o listă cu 5 motive pentru care China ar putea să conducă lumea. Dar înseamă asta oare, că într-adevăr China are tot ce îi trebuie ca să conducă lumea?

1. Creştere economică nesustenabilă

„China nu îşi poate construi continuu economia pe o rată de economisire de 40% din PIB, sau pe exporturile în creştere, care, la o astfel de rată, până în 2020 vor constitui jumătate din exporturile de mărfuri din lume. Modelul va claca, pentru că aşa trebuie. China trebuie să economisească mai puţin şi să consume mai mult", spune Martin Jacques, în cartea sa When China Rules the World.

Daniel Altman, scrie în cartea Outrageous Fortunes: The Twelve Surprising Trends that Will Reshape the Global Economy, că migraţia rapidă rural-urbană a muncitorilor este responsabilă de creşterea metaforică a economiei Chinei, care după ce va atinge punctul maxim, va recădea în sărăcie. Concentraţia crescută a lucrătorilor din oraşe a crescut puterea de fabricaţie, şi în acelaşi timp a dus la mecanizarea agriculturii.

De asemenea, China a devenit adepta copierii produselor străine la preţuri mici şi exportului lor în toată lumea. Dar bunurile ieftine şi migraţia rapidă sunt resurse limitate pentru creşterea economică a Chinei, a spus Altman într-un interviu pentru Big Think. Numai un anumit număr de oameni se pot muta la oraş. În acest moment, spune Altman, factorii determinanţi pentru o creştere semnificativă pe termen lung sunt „factori culturali şi de infrastructură", factori precum clima, geografia, cultura afacerilor, ierarhia în companii, protejarea investitorilor, drepturile proprietarilor şi fundaţiile sistemului juridic.

Aceştia sunt factorii care determină cu adevărat limitele de creştere pe termen lung, şi ce fel de standarde de viaţă pot obţine oamenii. Iar motivul este destul de simplu, spune el. „Toate au de-a face cu cât de mult poţi aduce oamenilor idei şi capital pe care să le transforme în afaceri şi inovaţii. Acestea sunt lucrurile care fac economiile să crească". Însă China este recunoscută pentru condiţiile precare în care locuiesc oamenii şi pentru lipsa de inovare, dar marea putere de imitaţie.

2. Sistem politic nesustenabil

Instituţiile autoritare chineze, departe de a fi o sursă de putere, sunt o sursă de slăbiciune. „China este în acelaşi timp mare, dar săracă; puternică, dar slabă. Şi până nu au loc schimbări politice en-gros, ea va rămâne pe loc, în pofida ratelor de creştere economică considerabile", este părerea jurnalistului Guardian, Will Hutton.

China nu este un stat naţiune, scrie el, ci un stat-civilizaţie. Ca atare, ea nu poate face compromisuri cu alţii în timp ce se ridică. Va fi condamnată să ţină cu trecutul său, decât să se alinieze la legile şi instituţiile multilaterale. Nu va putea face tranziţia fără schimbare politică. Creşterea ei economică se bazează pe economisire, iar motivul pentru care China economiseşte este pentru că nu are încredere în viitor. Liderii politici, în frunte cu premierul chinez care împinge reforma politică de un an de zile, ştiu că puterea Partidului Comunist nu mai este sustenabilă.

Sistemul politic autoritar nu lasă independenţă sistemului juridic şi mass-mediei. Multe dintre deciziile cheie economice sunt încă făcute de către elitele de partid care pot schimba directorii executivi ai companiilor după bunul plac. „Există limite cu privire la cât de inovator poate fi un astfel de sistem, chiar şi în cazul în care China va continua să crească economic în acest deceniu", spune Hutton.

„Cu toate modificările sale, China mai are ceea ce noi numim instituţii politice 'extractive', care direcţionează resursele departe de oameni şi către stat, dominat de un număr mic de elite. Dacă China nu îşi va reforma fundamental instituţiile politice, o schimbare care pare puţin probabilă în termen scurt, este cel mai probabil ca traiectoria de creştere economică, să fie urmată de un declin relativ", scriu jurnaliştii Daron Acemogu şi James Robinson, pentru Huffington Post.

3. Populaţie îmbătrânită şi tineri needucaţi

Creşterea economică a Chinei se bazează pe munca celor de jos, care se chinuie se strângă un pumn de orez pe zi. Distanţa dintre clasele sociale ale Chinei este una dintre cele mai mari din lume şi chiar politicienii chinezi devin îngrijoraţi de asta. Oamenii nu mai pot munci atât de mult, şi pe atât de puţini bani. China va trebui să înceapă să consume mai mulţi bani pe oamenii săi, pentru a rezista. Visele de dominare corporatistă ale Chinei nu au niciun ecou în satele sărace, printre ţărani şi fermieri, care alcătuiesc 70% din populaţie.

Conform CNBC, există zeci de mii de greve şi demonstraţii în fiecare an în China. Astfel de incidente implică în mod regulat mii de civili furioşi şi sute de poliţişti înarmaţi. Potrivit Ministerului chinez al Securităţii Publice, au existat 87.000 de astfel de incidente, în 2005, de la 74.000 în 2004.

Progresul Chinei mai este împiedicat de către cetăţenii slab educaţi, guvernul chinez temându-se de consecinţele educării cu adevărat a populaţiei, crede Xinran.

„Copiii din marile oraşe trăiesc într-o lume formată din trei monitoare (televizor, computer şi telefon mobil), purtând haine de firmă, călătorind la clasa 1 şi cumpărând case şi maşini pentru cel mult doi ani cât studiază în străinătate. Pentru aceşti tineri superbogaţi preţul nu mai este un impediment, unii dintre ei zburând zilnic la Hong Kong pentru cumpărături", scrie Xinran, despre realităţile actuale din China.

În schimb, mulţi tineri din mediul rural fac eforturi să intre în armată pentru a avea o viaţă mai bună decât au părinţii sau au avut bunicii lor, care au crescut în sărăcie la sate, sau s-au mutat în oraşe pentru a trăi ca zilieri la marginea societăţii.

Iar superputerile nu se construiesc doar pe bani. Spre deosebire de China, America îşi exportă educaţia, valorile, inovaţiile şi ideile.

4. Imitaţii grozave, dar inovaţii slabe

Dacă statul chinez vrea să domine industriile creative, trebuie să adopte un motto al Apple – „gândeşte diferit", crede Xinran.

„Motivul pentru care chinezii nu au companii globale este că nu au viziuni globale. Inginerii chinezi se gândesc doar la ce le place, nu la ce l-ar mulţumi pe client. Este o problemă uriaşă", spune Liu Jun, un om de afaceri care recent a fost clasat printre primii cei mai creativi oameni din China.

Structurile corporatiste chineze sunt foarte rigide, iar ideile originale trebuie să penetreze atât de multe straturi ierarhice că nu supravieţuiesc până la capăt, consideră Daniel Altman, analist la Dalberg Global Development Advisors. El prezice că „factorii profunzi", inclusiv corupţia endemică şi o cultură confucianistă a afacerilor, vor limita creşterea Chinei, făcând-o să predea locul de top, la puţin timp de la preluarea economiei lumii. China are drum lung de parcurs până să ajungă la nivelul SUA în ceea ce priveşte încurajarea afacerilor.