În data de 16 martie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că interdicÅ£ia de adopÅ£ie de către perechile necăsătorite nu constituie o discriminare, întrucât se aplică atât perechilor heterosexuale, cât ÅŸi celor homosexuale, relatează Life Site News.
De asemenea, Curtea a decis că realizarea unei „căsătorii" homosexuale nu reprezintă un drept conform ConvenÅ£iei Europene a Drepturilor Omului. Decizia confirmă poziÅ£ia FranÅ£ei, care nu acordă statut de „căsătorie" perechilor homosexuale ÅŸi nu permite perechilor necăsătorite să adopte copii.
Judecătorii au luat această decizie la finalul unui proces în care un cuplu de lesbiene (Valérie Gas ÅŸi Nathalie Dubois) din FranÅ£a, care sunt într-un parteneriat civil, au depus o plângere împotriva CurÅ£ii de JustiÅ£ie franceze. Ele s-au plâns că legislaÅ£ia franceză nu i-a permis uneia dintre femei să adopte copilul în vârstă de 11 ani al celeilalte femei.
Dubois a conceput un copil prin inseminare artificială, cu un donator anonim în 2000, ÅŸi perechea a crescut copilul împreună. Gas a încercat să adopte copilul prin recurs la diferite instanÅ£e, însă cazul i-a fost respins ÅŸi la Curtea de CasaÅ£ie. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a confirmat acum decizia.
AvocaÅ£ii celor 2 femei au acuzat statul francez de discriminare pe baza orientării sexuale. Cu toate acestea, judecătorii de la Strasbourg au respins argumentele acuzării, întrucât au stabilit că nu a avut loc nicio discriminare pe motive de orientare sexuală. Curtea a constatat că FranÅ£a nu a încălcat articolul 14 (cu privire la discriminare) ÅŸi articolul 8 (cu privire la dreptul respectării vieÅ£ii private ÅŸi de familie), din ConvenÅ£ia Europeană a Drepturilor Omului.
„Cu privire la cuplurile căsătorite, Curtea consideră că – în lumina consecinÅ£elor sociale, personale ÅŸi legale ale căsătoriei – situaÅ£ia legală a cuplului de faţă nu este comparabilă cu cea a cuplurilor căsătorite", se arată în decizia CEDO.
În plus, cei 7 judecători au folosit ÅŸi decizia luată într-un proces din anul 2010, atunci când CEDO a decis că ţările Uniunii Europene nu sunt obligate să legalizeze căsătoria religioasă a cuplurilor homosexuale. Atunci, CEDO a emis o decizie fundamentală privind căsătoria ÅŸi familia.
Decizia luată la Strasburg a fost primită cu bucurie de opozanÅ£ii căsătoriilor homosexuale. „Prea multă vreme, susÅ£inătorii au folosit drepturile omului cu scopul de a încerca să adauge forţă morală unor obiceiuri care Å£in de plăcerea personală. În multe cazuri, susÅ£inătorii [căsătoriilor gay] au evitat procedura democratică ÅŸi au avut succes în a-ÅŸi impune opiniile prin puterea legii", a declarat Normal Wells de la Family Education Trust.
Cele mai multe critici faţă de hotărârea luată de CEDO vin din Marea Britanie, unde hotărârea are implicaÅ£ii profunde. Lynne Featherstone, politician britanic a declarat pentru Daily Mail „Pe scurt, nu este corect ca unui cuplu în care partenerii se iubesc ÅŸi vor să-ÅŸi legalizeze angajamentul să îi fie negat dreptul de a se căsători".
OpoziÅ£ia din Marea Britanie vine pe fondul numeroaselor discuÅ£ii determinate de consultarea publică ce are loc în prezent cu privire la redefinirea căsătoriei, redefinire ce ar permite cuplurilor unite într-un parteneriat civil să fie ÅŸi căsătorite religios.
Cu privire la aceasta, avocatul Neil Addison, specialist în legislaÅ£ia pe probleme de discriminare din Marea britanie, a declarat că, în cazul în care cuplurile homosexuale vor avea dreptul legal de a se căsători, va fi ilegal ca guvernul să interzică cuplurilor să se căsătorească în orice biserică doresc. Astfel, promisiunile coaliÅ£iei guvernamentale britanice – care au decis că bisericile nu vor fi obligate să realizeze căsătorii homosexuale – devin nule.
Curtea face parte din mecanismul de protectie al drepturilor omului creat de Consiliul Europei, care promovează democraÅ£ia ÅŸi statul de drept în rândul celor 47 de state membre ale Consiliului. Hotărârile sale sunt obligatorii pentru membrii Consiliului, deoarece aceÅŸtia au semnat ConvenÅ£ia Europeană a Drepturilor Omului.
Adoptată în 1950, ConvenÅ£ia e în vigoare în cele 47 de ţări membre ale Consiliului Europei. CEDO este autoritatea supremă în interpretarea ConvenÅ£iei, iar deciziile ei, în mare parte, pot deveni obligatorii pentru toate ţările din Consiliul Europei.
Rolul CurÅ£ii Europene a Drepturilor Omului este acela de a decide în acele cazuri care fac obiectul ConvenÅ£iei Europene a Drepturilor Omului, la care sunt parte 47 de state europene. În cazul în care o Å£ară este acuzată de faptul că a decis incorect într-o problemă, iar CEDO a dat câÅŸtig de cauză părÅ£ii adverse, Å£ara este obligată să execute decizia luată de Curte.
În fiecare stat european, ConvenÅ£ia ÅŸi protocoalele ei adiÅ£ionale au devenit parte integrantă a dreptului intern, având prioritate faţă de acesta. Altfel spus CEDO ÅŸi protocoalele adiÅ£ionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu ÅŸi prioritar, ceea ce, în plan naÅ£ional, are drept consecinţă imediată aplicarea convenÅ£iei ÅŸi protocoalelor de către instanÅ£ele judecătoreÅŸti române, iar în plan internaÅ£ional acceptarea controlului prevăzut de CEDO cu privire la hotărârile judecătoreÅŸti naÅ£ionale.
