China va prelua supremaţia economică a lumii în 2016

465

Conform FMI, anul 2016 ar putea fi anul 0 de la care va începe dominaţia Chinei ca primă putere economică mondială. Analiștii afirmă că am putea asista în mai puţin de 5 ani la „sfârșitul erei americane”, care a început în 1890.

FMI a publicat în această lună World Economic Outlook April 2011. Raportul arată că 2016 reprezintă anul în care traiectoria ascendentă a Chinei o va intersecta pe cea descendentă a Americii. Totul depinde însă de modul de calcul. Informaţia oferită are la bază raportarea produsului mondial brut la paritatea puterii de cumpărare. Conform acestor date, într-adevăr economia Chinei va crește de la 11.200 de miliarde de dolari la 19.000 în 2016, în timp ce economia Americii va crește de la 15.200 de miliarde de dolari la 18.800. China va avea 18% din producţia mondială, în timp ce America doar 17,7%.

Totuși modul favorit de calcul al FMI este PIB-ul nominal. În ceea ce privește strict produsul intern brut, America va rămâne lider și în 2016 cu 18.800 miliarde de dolari faţă de 11.200 China. La nivelul PIB-ului nominal, America este cu 130% mai mare decât China și va rămâne cu 70% mai mare în 2016.

Problema modului de calcul este dezbătută la nivel înalt. Analiștii FMI și Wall Street Journal au perspective diferite. Mulţi observatori văd de fapt o China mult mai puternică, pentru că atrage de pe piaţă dolari prin achiziţii masive, menţinând o rată scăzută a monedei sale, renminbi. Analistul de la Market Watch și Wall Street Journal, Brett Arends, crede că simplul calcul al schimbului valutar nu este unul relevant, ci cel al parităţii puterii de cumpărare. Ca exemplu, el oferă cursul dolar/euro: dacă dolarul a scăzut faţă de euro cu 10% nu înseamnă că economia americană a scăzut faţă de cea a Uniunii tot cu 10%. Deși îi recunoaște limitele, analistul consideră că aceasta este cea mai bună metodă de calcul la ora actuală. „Paritatea puterii de cumpărare nu este măsura perfectă. Nu există niciuna perfectă. Dar ea măsoară rezultatele economice în termeni reali ai bunurilor și serviciilor, nu doar ai banilor de hârtie. De aceea este folosită, la nivel general, pentru a compara economiile." FMI a reacţionat la articolul de pe MarketWatch afirmând că „paritatea puterii de cumpărare nu este cea mai bună măsură, pentru că preţurile pot fi influenţate de servicii necomerciale, care sunt mai relevante la nivel intern decât internaţional."

Oricare ar fi modul de calcul, e clar că întrecerea dintre America și China este cea mai cunoscută după Războiul Rece între SUA și URSS. „Sunt două sisteme în coliziune", observă Ralph Gomory, profesor cercetător la New York University. „Ei au o formă de capitalism condusă de stat, în timp ce noi avem o formă de capitalism mult mai liberă", afirmă cercetătorul, care deplânge transferul de forţă de muncă spre China. Și vecinii gigantului asiatic privesc cu neîncredere în viitor și văd actuala hegemonie americană ca una pozitivă prin comparaţie cu cea a Chinei. „În China se prefigurează creșterea unei puteri economice care nu este binevoitoare, care poate fi prădătoare", spune Victor Cha, consultant pe afaceri asiatice la Center for Strategic and International Studies din Washington.

Vom asista la „sfârșitul erei americane", scrie MarketWatch, deși admite că oricând ar putea avea loc răsturnări de calcule. În ciuda faptului că hegemonia americană este o realitate din anul 1890, când Marea Britanie a cedat supremaţia Americii, ceva se schimbă la nivel mondial. În urmă cu 10 ani, economia americană era de trei ori mai mare decât cea chineză. Ultimul pas a fost făcut la finalul anului trecut când, conform rapoartelor anuale, China a preluat locul 2 ca putere economică a lumii, devansând Japonia. Observând istoria puterilor care au dominat în ultimele secole lumea, Market Watch afirmă că orice imperiu care a condus la nivel mondial a rămas la conducerea lumii doar atât timp cât a avut supremaţia economică.