Locuitorii celui mai bogat stat din lume sunt nefericiţi

3155

Qatar. Cu o populaţie aproape cât cea a Bucureștiului (1,9 milioane), cândva unul dintre cele mai sărace state ale Golfului, Qatarul este azi cea mai bogată ţară din lume. Petrolul exploatat cu succes, începând cu anii '40, a fost, la propriu, combustibilul care a alimentat dezvoltarea economică a ţării. Însă, deşi din poziţia de prim exportator de gaze naturale la nivel mondial Qatarul le-a asigurat cetăţenilor săi unul dintre cele mai confortabile moduri de trai din lume, nu a reuşit să le asigure şi fericirea.

Din punct de vedere statistic, în Qatar nu există oameni săraci. Rapoarte oficiale, cum este cel al Băncii Mondiale, arată că rata populaţiei sărace din acest stat este exact 0%. Educaţia în Qatar este gratuită. La fel şi accesul la servicii de sănătate. Cetăţenii beneficiază de numeroase oferte de muncă. Statul este garantul pentru locuinţe şi le subvenţionează consumul de apă şi de electricitate. Statistici ale CIA arată că în Qatar rata şomajului este de doar 0,5%, în timp ce PIB-ul pe cap de locuitor este cel mai mare din lume la ora actuală, depăşind state precum Elveţia sau Luxembourg.

Însă, aşa cum nota analistul BBC Matthew Teller, „abundenţa a creat propriile probleme”. Cei familiarizaţi cu atmosfera din Qatar îi dau dreptate: „este uluitor pentru absolvenţi să aibă de ales între 20 de oferte de lucru după ce termină facultatea,” spunea un profesor universitar din Qatar.

„Oamenii simt o presiune copleşitoare de a lua decizia corectă.” Climatul social în emirat este marcat de instabilitate. Potrivit presei locale, circa 40% dintre căsătoriile din Qatar sfârşesc în divorţ. Două treimi din populaţia ţării (indiferent că vorbim despre adulţi sau despre copii) suferă de obezitate. Stresul şi presiunea de a reuşi sunt două constante ale atmosferei vieţii în Qatar, care îşi lasă amprenta asupra stării de bine a naţiunii.

Tot mai mulţi oameni, puncta Teller, încep să se convingă că, „în goana după dezvoltare, s-a pierdut ceva important”. Analistul se referă în primă instanţă la un declin al familiei. „Familia qtară se atomizează. Copiii sunt aproape univeral crescuţi de doici aduse din Filipine, Nepal sau Indonezia, iar prăpastia dintre cultură şi perspectivă se adânceşte tot mai mult în rândul generaţiilor diferite.”

Un alt element care contribuie la nefericirea qatarilor este decalajul dintre clasa politică şi oamenii de rând — vizibil mai ales în eforturile masive şi corupte pentru a aduce Campionatul Mondial de Fotbal în Doha. Emiratul intenţionează să construiască 8 stadioane de fotbal care vor fi disponibile pentru evenimentul din 2022. Aceasta este, de altfel, minimul impus de FIFA.

Deși iniţial anunţase că va construi 12 stadioane, statul s-a oprit la 8 după ce costurile în construcţii au crescut semnificativ, iar criticile internaţionale au adus în atenţia unei lumi întregi condiţiile inumane în care se munceşte pe şantiere.

Pe fondul acestor critici şi al altor dificultăţi diplomatice cu care se confruntă Qatarul, unii analişti întrevăd ca fiind inevitabilă o reformare a conducerii emiratului. Va reuşi însă asta să schimbe starea de spirit a poporului? Puţin probabil.

„Am devenit o naţiune urbană”, spunea Kaltham Al Ghanim, profesor de sociologie la Qatar University. „Viaţa noastră socială şi economică s-a schimbat, familiile s-au înstrăinat, cultura de consum ne-a acaparat”, sustine profesorul citat de BBC. „Fie-vă milă de qatari”, adăuga un antropolog american citat de aceeaşi sursă. Omul de ştiinţă care a petrecut mai mulţi ani în Doha sintetiza că locuitorii din Qatar „au pierdut aproape tot ceea ce contează” în viaţă.

Alina Kartman
Cu peste 9 ani de experiență în presa online din România, Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST.