Cât de periculoasă este retorica războinică a Coreii de Nord

185

Încă de când a venit la putere, liderul nord-coreean ameninţă periodic cu începerea unui război. Din martie însă, ameninţările au o frecvenţă aproape zilnică, apogeul fiind atins sâmbătă, când Coreea de Nord a decretat stare de război Coreeii de Sud. Există vreun risc ca această retorică belicoasă să se transforme într-un război, cel puţin regional, sau scopul ei este cu totul altul?

Ce s-ar întâmpla în cazul unui război

În cazul în care această „politică pe marginea prăpastiei", cum au numit-o analiştii de la Associated Press, ar degenera într-un conflict regional, Seulul (capitala Coreii de Sud) ar fi principala ţintă pe care Phenianul ar dori să o lovească. Aflat la o distanţă de 48 de kilometri, Seulul ar fi probabil invadat de rachete şi artilerie grea în doar câteva minute, în condiţiile în care Coreea de Nord poate fi considerată momentan una dintre cele mai bine dotate ţări din punct de vedere al armamentului.

Totodată, Rusia ar fi şi ea în pericol, învecinându-se direct cu Coreea de Nord pe o distanţă de peste 16 kilometri. Pentru Rusia, războiul ar însemna periclitarea provinciei Primorye.

De asemenea, un război în zonă ar însemna şi un dezastru nuclear, prin potenţiala explozie a celor 30 de reactoare nucleare din nordul şi sudul Coreii de Nord. Explozia acestora ar fi sinonimă cu 10 Cernobîluri şi Fukushime la un loc, a declarat  Alexander Vorontsov, şeful de catedră pentru studii orientale (Coreea şi Mongolia), de la Institutul Rus de Ştiinţe.

Trei motivaţii pentru discursul belicos nord-coreean

Însă conflictul pare încă departe de a se concretiza, întrucât ameninţările dinspre Coreea de Nord nu mai constituie o noutate. Ele au fost centrul discursurilor politice şi ale tatălui, dar şi ale bunicului lui Kim Jong Un, iar războiul psihologic pare să nu mai sperie pe nimeni, în ciuda istoriei zbuciumate din peninsulă.

Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la armistiţiul dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, ceea ce face ca – cel puţin în teorie – lipsa unui tratat de pace să însemne că în tot acest timp cele două ţări s-au aflat oricum în stare de război.

Primul motiv invocat de cei care consideră că ameninţările lui Kim Jong Un nu reprezintă un pericol este dorinţa acestuia de a-şi consolida imaginea şi autoritatatea acasă. Reacţia aceasta violentă şi intensă faţă de manevrele de joi pe care le-au efectuat SUA în Coreea de Sud, dar şi faţă de sancţiunile implementate de ONU faţă de testul nuclear din aprilie, îi conferă lui Jong Un imaginea unui lider puternic, un erou capabil să salveze ţara.

Al doilea motiv este dorinţa de a atenua aceste sancţiuni şi de a primi, în schimbul unei atitudini benevolente, hrană şi alte ajutoare materiale. „Noi ştim că cei din Coreea de Nord nu îşi doresc un război. Ei vor doar bani şi mâncare", spune un sud-coreean, adăugând că Pheninanul a încercat toate tacticile de intimidare, precum rachetele, ameninţările cu război nuclear sau intimidarea cu armata sa imensă.

Al treilea motiv derivă din convingerea că cea mai bună apărare este atacul. Coreea de Nord este o ţară mică, care îşi propune să lupte împotriva unor state foarte mari. Însă atacurile vin pe fondul alegerii unor noi lideri în regiune (Coreea de Sud, China şi Tokio), dar şi un al doilea mandat al preşedintelui Obama. Se pare că aceste ameninţări nu arată decât dorinţa lui Kim Jong Un de a testa apele şi de a vedea dacă politica acestora vizavi de ţara sa s-a schimbat.

În orice caz, ameninţările par a fi, în esenţă, mai puţin îngrijorătoare decât lasă nord-coreenii să se înţeleagă. Totuşi, Kim John Un a mai surprins până acum, prin perseverenţa cu care a realizat teste nucleare, chiar şi după ce a primit sancţiunile de la ONU. Deşi mulţi declară netemeinicia declarării unui război, nu se ştie însă ce planuri de viitor are liderul nord-coreean.