Putin, un führer de Moscova care s-a inspirat de la Berlin?

117

Preşedintele rus, Vladimir Putin, „se află într-o altă lume", i-ar fi spus Angela Merkel şefului Administraţiei americane. Într-o convorbire telefonică cu Obama, Merkel și-ar fi exprimat convingerea că Putin nu mai „este în contact cu realitatea", potrivit The New York Times.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, „se află într-o altă lume”, i-ar fi spus Angela Merkel şefului Administraţiei americane. Într-o convorbire telefonică cu Obama, Merkel și-ar fi exprimat convingerea că Putin nu mai „este în contact cu realitatea”, potrivit The New York Times.

Nu este sigur dacă această constatare a cancelarului german este reală sau reprezintă doar o speculaţie a presei. Și chiar dacă ar fi, pare incompletă. Acuzaţia de evadare din realitate nu i se potrivește doar lui Putin.

Kremlinul joacă într-un film propriu

La prima vedere, șeful Kremlinului pare a fi unicul vinovat de noile tulburări geopolitice. Însă cum ar trebui să fie consideraţi cei care l-au ajutat în ascensiunea sa? Europa acuză. La fel o face și Putin. În mod paradoxal, există însă și posibilitatea ca ambele tabere să aibă dreptate, conflictul din Crimeea evidenţiind, de fapt, mai multe evadări din realitate. Și, ar spune unii, din istorie. În timp ce Putin continuă nestingherit manevrele în Crimeea, motivând că este într-un fel de „campanie umanitară”, unii notează asemănări izbitoare cu situaţia de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial și anticipează apariţia unui nou führer.

Putin, într-o lume aparte? Da, răspund jurnaliștii de la Forbes, subliniind că liderul rus și-a construit propriul scenariu. Cu alte cuvinte, trăiește într-un univers personalizat. Replicile lui Putin ajută în descifrarea universului său. Acuzaţia că protestatarii de pe Euromaidanul din Kiev erau nazişti sau că forţele de intervenţie ale lui Ianukovici au rezistat eroic în faţa lunetiştilor antisemiţi sunt doar frânturi dintr-un scenariu mai amplu care contrastează puternic cu evidenţele. Pare o construcţie argumentativă care să faciliteze o intervenţie în favoarea populaţiei rusofone din Ucraina. Suficient ca Foreign Policy să acuze că Putin este deja noul hitler al Europei.

Soci 2014, o replică la Berlin 1936

Și-a construit Putin premeditat strategia ultimelor evenimente? Posibil. Dacă este singurul vinovat, rămâne ca evenimentele să o demonstreze. Până atunci, o întrebare fundamentală nu poate fi evitată: Cum se explică faptul că Putin își demonstrează forţa militară imediat după Olimpiada de la Soci? Oare nu acesta a fost evenimentul care a ajutat Rusia să iasă din conul de umbră în care intrase după prăbușirea imperiului sovietic? În aceste condiţii, nu poate fi considerat singurul responsabil pentru situaţia prezentă. Au sesizat acest aspect chiar jurnaliștii ruși. În opinia unora dintre ei, ceea ce s-a întâmplat la Soci a fost o reeditare a Olimpiadei de Vară de la Berlin, în urma căreia ascensiunea lui Hitler a ajuns la cote maxime. Conciliatorismul european care a permis afirmarea Germaniei în anii `30 s-a repetat cu același efect dezastruos. De data aceasta, având Rusia ca beneficiar.

Viktor Senderovici, jurnalist la televiziunea Ecoul Moscovei, a creionat această paralelă. Referindu-se la tânăra patinatoare rusoaică Iulia Lipnitkaia, care a câștigat o medalie de aur la Soci, Senderovici a scris pe blogul său: „Îmi place acea fată pe patine foarte mult. Foarte mult. Dar dacă aţi ști cât de mulţi berlinezi îl plăceau în vara lui 1936 pe campionul de cross Hans Woelke, un tânăr zâmbitor și frumos care simboliza tinereţea noii Germanii!” Printre consecinţele show-ului sportiv organizat de Germania nazistă au fost asediul Leningradului sau lagărele de concentrare, crede Senderovici. „Nu era vina lui Hans, desigur, dar s-a dovedit ca a pus umărul la ce s-a întâmplat”, spune Senderovici. Triumful Iuliei Lipnitkaia și a celorlalţi sportivi ruși au legitimat noua Rusie a lui Putin. Și nu doar ei.

Sportul, o prefaţă a războiului

Ediţia din 1936 a Jocurilor Olimpice de la Berlin a fost una în care politica a avut un rol important, asemenea celei de la Soci. Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că naziştii s-au folosit de Jocurile Olimpice în scop propagandistic, cu scopul de a dovedi superioritatea Germaniei faţă de restul lumii. A fost un show cu steaguri de zece metri înălţime cu emblema germană fluturând în vânt.

Găzduirea unei ediţii a Jocurilor Olimpice a atras atenţia întregii lumi asupra regimului nazist. Într-o manieră pozitivă. Obiectivul conducătorilor nazişti era obţinerea unui număr cât mai mare de victorii. Un lucru care, de altfel, s-a şi întâmplat, gazdele terminând detaşat pe primul loc în clasamentul pe medalii. Investiţiile enorme în infrastructură şi dirijarea întregii societăţi germane spre îndeplinirea misiunii mesianice a Führerului fascinau mapamondul. O impresie pe care a lăsat-o și Rusia la terminarea Olimpiadei albe.

La Berlin, 49 de ţări au fost prezente. Statele Unite ameninţaseră iniţial cu boicotul. N-au mai făcut-o. În schimb, singura ţară care a protestat prin neprezentare a fost Rusia comunistă. Evident, din interese specifice. Cel puţin, a fost o ţară care a semnalat derapajul Germaniei. La Soci, nimeni nu a mai făcut asta. Încântaţi de spectacolul oferit de Administraţia de la Kremlin, politicieni și participanţi au uitat manierele postcomuniste de conducere a ţării ale fostului ofiţer KGB. Ceea ce a urmat este doar transpunerea în practică a episodului berlinez. Victoriile rusești de pe pârtiile olimpice trebuiau concretizate și politic. Ocazia a apărut mai repede decât ar fi putut cineva anticipa. Evident că Occidentul a fost luat prin surprindere. Însă are prea puţine scuze, în condiţiile în care a girat, prin sport, imaginea politică a lui Putin.