Liga Arabã a cerut Consiliului de Securitate al ONU sã trimitã forţe militare în Siria pentru a opri baia de sânge care are loc acolo. Dar regimul lui Bashar al-Assad se pare cã are noroc pentru moment. Intervenţia forţelor internaţionale pare încã improbabilã.

Cu aproape un an în urmã, francezii, britanicii şi alte forţe NATO atacau Libia, dupã ce dictatorul Muamar Gaddafi atacase Benaghazi, centrul forţelor rebele. Intervenţia militarã internaţionalã a schimbat imediat soarta ţãrii.

Siria se aflã acum, doar un an mai târziu, în aceeaşi situaţie. În oraşul Homs, trupele regimului mãcelãresc în continuare populaţia. NATO nu intervine.

De ce? Din motive geo-politice, economice şi chiar etice, rãspund jurnaliştii de la The Christian Science Monitor. Nu doar oamenii care mor sunt de data aceasta importanţi, ci alianţele, geostrategia şi costurile. Rãzboiul sirian e de mai lungã duratãşi soarta lui nu poate fi schimbatã uşor prin intervenţie militarã externã. Aceasta duce la costuri mari pentru operaţiuni miliare ale NATO. Densitatea populaţiei în Siria e foarte mare şi existã de asemenea un risc sporit ca o intervenţie militarã NATO sã producã multe victime între civili.

În plus, populaţia sirianã nu e în totalitate împotriva regimului, ceea ce faceşi mai dificilã decizia unei intervenţii militare.

Şi în final, Rusia şi China nu sunt fericite cu acest tip de intervenţii în politica internã a ţãrilor-dictaturi. Mai ales atunci când forţele care intervin sunt conduse de SUA sau aliaţii ei occidentali. Lesne de înţeles de ce. În ce fel va fi tranşatã situaţia sirianã rãmâne încã un mister greu de rezolvat.