Siria şi vecinii – Cine câştigă şi cine pierde?

2648

Războiul pentru libertate în Siria începe să se verse peste graniţe, în ţările vecine, şi fiecare în parte joacă un rol din ce în ce mai activ, pentru a se asigura că rezultatul va fi de partea lor.

Miercuri, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Qatarul le-au transmis cetăţenilor lor să plece din Liban, după ce 30 de sirieni au fost răpiţi, ca răzbunare pentru răpirea mai multor libanezi şiiţi de către rebelii sirieni în luna mai, informează Reuters.

Aceste trei state sunt monarhii sunnite şi sprijină revolta împotriva preşedintelui Assad în Siria, care este capul unui regim ce se sprijină pe minoritatea alawită din care face parte. Hezbollah, puternicul partid politic şiit şi miliţia din Liban, îl sprijină pe Assad, la fel ca ţara-mamă, Iran. Astfel că, dacă pentru cetăţenii Siriei, lupta se dă pentru libertate, drepturi şi democaraţie, în exterior lupta se dă pentru supremaţie sectariană.

Până nu demult, războiul din Liban era pretextul perfect pentru lupta pentru supremaţie între puterile globale şi cele regionale. Acum, Siria i-a luat locul. Mai mult decât atât, regimul sirian a jucat un rol important în războiul libanez şi a ţinut ţara sub ocupaţie din 1976 până în 2005. Assad încă are o vastă reţea de servicii de inteligenţă şi mulţi aliaţi în ţară. Dacă politicienii libanezi nu sunt atenţi conflictul s-ar putea extinde, avertizează jurnaliştii CSM. Ţara este puternic înarmată şi mulţi dintre cei care deţin aceste arme sunt departe de controlul statului. Damascul a acuzat deja facţiunile politice din Liban că trimit arme şi terorişti peste graniţă pentru a sprijini revolta. Dacă ar fi forţată să ia acţiune, armata siriană ar putea să intre din nou în ţară sub pretextul de a „vâna" rebelii sirieni care au trecut graniţa. Pe de altă parte, dacă regimul lui Assad care, Hezbollah îşi va pierde un aliat de valoare şi s-ar putea să intervină pentru a opri o alianţă între grupurile sunnite din Siria şi oponenţii lui Assad din Liban, lucru care ar putea duce la un război civil pro şi contra forţelor siriene, în Liban.

Iranul este un alt aliat cheie, care stă ferm lângă Assad, deşi nu este un vecin direct. Iranul doreşte ca regimul dominat de alawiţi să continue în Siria. Potrivit ambasadorului iranian în Siria, „ţara a căzut pradă" unei axe a răului, făcând referire la Turcia, Qatar şi Arabia Saudită. Conform oficialilor de la Pentagon, Iranul este profund implicat în războiul din Siria, unde antrenează şi pune pe picioare o întreagă miliţie care să înăbuşe revolta ce ţine de 18 luni.

Turcia a jucat şi ea un rol destul de activ în această revoltă, fiind casă pentru mai mult de 50.000 de refugiaţi şi dezertori sirieni şi ajutând Armata Siriană Liberă, a cărei bază de comandă este pe terotoriul ei. Ankara a luat parte la negocierile ONU privind situaţia din Siria, imediat după ce sirienii au doborât un avion turcesc. Războiul sirian ridică însă pentru Turcia frica unei partajări a ţării care să ducă la naşterea unui „Kurdistan" cu nordul Irakului. Asta i-ar determina pe membrii Partidului Muncitoresc Kurd, PKK, care au fost implicaţi într-o luptă armată cu Turcia pentru autonomie, să testeze limitele răbdării Turciei, relatează France24.

Irakul este un membru cheie în „axa şiită", care se întinde de la Teheran spre Damasc şi este singurul vecin direct care continuă să îl sprijine pe Assad. Conform ONU, în ultimele trei luni, mai mult de 22.000 de irakieni din Siria s-au refugiat înapoi în Irak. Tensiunile sectariene între sunniţi şi şiiţi musulmani şi instabilitatea în jurul graniţei, ar putea să pice la fix în planurile islamiştilor jihadişti, care sunt deja în lupte deschise împotriva Bagdadului. În cazul unei ere post-Assad, nordul Irakului, teritoriu deja cvasi-independent controlat de kurzi, ar putea să forţeze conexiuni cu kurzii din Siria. Şi o altă problemă ar fi venirea la putere în Siria a Frăţiei Musulmane şi instalarea unui regim sunnit, ostil premierului irakian şiit.

Israelul a trimis de curând forţe proaspete la graniţele cu Liban şi Siria, dar deocamdată situaţia este calmă. Teama principală este că regimul Assad, care a menţinut o pace relativă, va fi înlocuit de un regim islamist, care va fi mult mai agresiv faţă de Israel, ba chiar ar putea încerca să câştige înapoi Înălţimile Golan, pe care Israel le-a cucerut de la Siria în 1967. O altă teamă privind era post-Assad este că armele chimice vor cădea în mâinile islamiştilor radicali cu legături la Al-Qaida, sau către Hezboallah, inimacii principali ai Israelului.

Iordanul a devenit un sanctuar pentru refugiaţii sirieni, primind până acum un număr de 140.000, dintre care 36.000 sunt înregistraţi la ONU. În Amman se adăpostesc câteva sute de dezertori ai armatei siriene. Conform analiştilor cea mai mare teamă pentru Iordan este infiltrarea printre refugiaţi a agenţilor sirieni, care să cauzeze nelinişti sociale, din cauza sprijinului politicilor anti-Assad ale Turciei şi Statelor Unite. Ţara, care are de înfruntat în aceste momente o criză umanitară, ar putea să sufere instabilitate pe termen lung în cazul unui război civil şi în urma exodului refugiaţilor sirieni, într-o Sirie post-Assad.