Contradicţia secolului: vacuumul de putere globală

110

Fie că vorbim despre schimbările climatice, reducerea resurselor de apă potabilă sau petrol sau de scumpirea alimentelor, problemele cu care se confruntă ţările lumii în prezent au, în parte un caracter global.

În lipsa puterii statelor naţionale de a rezolva aceste probleme şi sub impactul pe care îl are curentul globalizării în tot mai multe zone ale lumii, lumea are parte de o reorganizare geo-politică. De altfel, aşa au apărut entităţi de tipul Organizaţiei Naţiunilor Unite, G20, G8, APEC şi BRICS. Contradicţia constă în faptul că, în ciuda eforturilor separate sau comune, lumea se confruntă cu un vaccum de conducere.

Eforturile separate

ONU a încercat încă de la înfiinţarea sa în 1945 să creeze un mijloc eficient pentru dialog, dar a reuşit să contribuie într-o mică măsură la rezolvarea problemelor globale. Deşi ONU este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume, la care au aderat 192 de state, în situaţiile de criză scopul său de a asigura „pacea mondială", „respectarea drepturilor omului", „cooperarea internaţională" şi „respectarea dreptului internaţional" rămân doar un deziderat.

În plus, Consiliul de Securitate (organism din cadrul ONU) are o autoritate slăbită, din cauza eşecurilor de a rezolva conflicte din Orient, cel mai recent fiind războiul civil din Siria.

Iar alte organizaţii create după cel de-Al Doilea Război Mondial se încadrează într-un tendinţă asemănătoare. Grupul economic G7, înfiinţat în 1970 ca răspuns la criza economică şi energetică a vremii a jucat un rol important în elaborarea şi implementarea politicilor internaţionale ale vremii. Însă, în noul mileniu, influenţa grupului, devenit G8 după aderarea Rusiei, a început să scadă.

În schimb, liderii unor state cu economii emergente ale lumii (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud) au decis să înfiinţeze la începutul anilor 2000 organizaţia BRICS. În ciuda prognozelor occidentale, care şi-ar fi dorit eşecul în zonă, organizaţia înregistrează un progres, iar puterea politică a ţărilor membre a crescut. Însă, deşi puterea individuală a statelor a crescut, BRICS nu a reuşit să soluţioneze probleme concrete împreună.

Speranţe mari cu privire la umplerea vidului de conducere politică şi economică a lumii se îndreaptă spre G20, un forum creat în 1999, cu scopul de a reuni economiile dezvoltate și marile economii emergente. Din G20 fac parte Marea Britanie, Germania, Franţa Italia, SUA, Canada, Japonia, Rusia, Argentina, Brazilia, Mexic, China, India, Australia, Indonezia, Arabia Saudită, Africa de Sud, Coreea de Sud şi Turcia, la care se adaugă o serie de reprezentanţi din partea Uniunii Europene, Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale.

Până în prezent, G20 a jucat un rol activ şi ra euşit să prevină – atât cât s-a putut – colapsul economiei globale. Totusi, organizaţia nu a reuşit să emită o politică comună, ceea ce îi face pe analişti să prevadă pentru G20 un viitor asemănător grupului G8: dialog fără fapte.

Contradicţia contradicţiilor: vacuumul de putere

Problema conducerii mondiale este în mod special importantă pentru Rusia, care va găzdui în 2013 trei summituri internaţionale: BRICS, G8 şi G20. Analiştii din presa rusă sugerează că acesta va fi momentul în care Rusia să încerca să atârne balanţa în politica internaţională şi să ia o poziţie de lider. Însă nicio decizie majoră nu poate fi luată fără discuţii cu două puteri majore: China şi India.

O altă provocare este prevenirea dispariţiei grupului G20, care ar putea fi făcută prin adăugarea unei noi responsabilităţi pe agenda sa: soluţionarea deficitului de apă potabilă, considerat a fi problema economică ce va genera cele mai multe conflicte în viitor. Rusia, una dintre ţările cu cele mai mari resurse de apă din lume, ar putea iniţia în acest sens o strategie internaţională pentru a rezolva această situaţie.

În lipsa unor soluţii concrete în prezent, vacuumul de putere are potenţialul de a afecta ireversibil lumea, sau, cel puţin, de a amâna dezvoltarea globală a lumii.