Cum ne înșală indicatorii economici

20

„Nu vă încredeţi în numerele care ne guvernează lumea" este mesajul transmis de Zachary Karabell, economist american, în noua sa carte The Leading Indicators. El explică că cifrele cu care suntem bombardaţi săptămânal, despre PIB, încrederea consumatorilor, prosperitate și satisfacţia vieţii nu reflectă în mod precis lumea în care trăim.

Trăim într-o lume care se ghidează după cifre economice, dar acestea nu existau înainte de 1950, atrage atenţia Karabell. Mulţi indicatori au fost inventaţi în timpul Marii Depresiuni și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, pentru „a lua pulsul unei lumi formate din naţiuni industriale, care, deodată, produceau foarte mult”. Însă nu sunt indicatori care să măsoare cu acurateţe lumea secolului al XXI-lea, o lume a serviciilor, a informaţiilor tehnologice care trebuie să satisfacă miliarde de consumatori ai clasei de mijloc.

Astfel, Karabell explică că venitul per capita este pur și simplu PIB-ul unei ţări, împărţit la numărul locuitorilor, și atât. Nu spune nimic despre variabilitatea în funcţie de regiuni, de nivelul educaţiei, de tipul de slujbă. Dacă într-un domeniu, de exemplu IT, se observă o creștere de 10% a veniturilor, iar în alt domeniu cu aproximativ același număr de muncitori se observă o scădere de 10%, atunci nu există nicio schimbare în PIB.

„Dacă Warren Buffet citește (această carte) împreună cu toţi ceilalţi cititori, atunci, conform indicatorului venitului per capita al acestui grup, ar reieși că toţi cititorii acestei cărţi sunt milionari. Deci nu este un indicator foarte bun pentru a ne spune ceea ce ne doare, și anume dacă sistemul nostru economic împlinește nevoile oamenilor”, citează The Daily Beast.

Cu toate astea, Karabell atrage atenţia că limitările indicatorilor economici sunt din start cunoscute. „Indicatorii sunt făcuţi să măsoare. PIB-ul este un număr care măsoară veniturile pe care le produce o ţară. Nu este făcut să măsoare cât suntem de fericiţi sau cât de bine reușește sistemul economic să împartă recompense.”

După părerea sa, problema constă în faptul că noi toţi am devenit dependenţi de aceste numere, pentru a ne ghida. Acum 100 de ani, niciun președinte nu își apăra legitimitatea cu creșterea PIB-ului sau scăderea inflaţiei, acum însă acești indicatori pot „face sau desface” o administraţie. „În cel mai bun caz, acești indicatori sunt ca umbre pe peretele unei peșteri, dar în niciun caz markeri definitorii ai lumii în care trăim”, concluzionează Karabell.

Cei mai neobișnuiţi indicatori economici

În octombrie 2013, când guvernul american a intrat în șomaj tehnic, Business Insider nota că au rămas pentru o perioadă fără unii dintre cei mai „favoriţi indicatori economici”, cum ar fi cel despre rata șomajului. „Vestea bună este că există alţi indicatori economici pentru a suplimenta viziunea noastră despre economie”, scria publicaţia, lansând o listă cu 41 dintre ei, dintre care mai jos sunt unii dintre cei mai neobișnuiţi.

1. Prima întâlnire

Se pare că oamenii încep să fie interesaţi de o relaţie intimă și încep să iasă la întâlniri atunci când economia este într-o perioadă proastă și se simt singuri. Compania Match.com spune că a identificat pe site-urile sale că afacerea crește când economia scade. De exemplu, ultima perioada din 2008 a fost cea mai aglomerată perioadă a companiei din ultimii 7 ani, asemănătoare cu cea de după atacurile de la Turnurile Gemene.

2. La morgă

Din cauza costurilor ridicate a unei înmormântări, familiile americane au început să-i lase pe cei dragi decedaţi la morga spitalului, pentru ca statul să acopere cheltuielile de înmormântare. În 2009, în cea mai proastă perioadă a crizei financiare, autorităţile din Detroit au observat o creștere masivă a numărului decedaţilor abandonaţi în spitale, iar statul a plătit aproape dublu pentru a acoperi costurile de înmormântare, faţă de aceeași perioadă în anul precedent.

3. Populaţia aligatorilor

Dacă din ce în ce mai puţini americani dau bani pe obiecte scumpe, vânzările genţilor din piele de crocodil, care pot să ajungă și la 20.000 de dolari pe geantă, scad. Fermele de aligatori din Louisiana erau aproape să intre în insolvenţă în 2009, în timp ce continuau să producă piele de crocodil, dar designerii de lux nu o mai cumpărau.

4. Urticarii la bebeluși

Conform datelor Companiei Symphony IRI, volumul vânzărilor pentru cremele de tratare a urticariilor la bebeluși a crescut cu 1,8%, în timp ce volumul vânzărilor la scutece a scăzut cu 9%, în perioada în care economia a mers prost. Se pare că pentru a economisi bani, noii părinţi au încercat să reducă cheltuielile, schimbând de mai puţine ori pe zi scutecele.

5. Mușcăturile de ţânţari

În 2009, numărul piscinelor publice care au trebuit curăţate de către statul american a crescut cu 60% faţă de 2007, din cauză că multe proprietăţi au fost lăsate de izbeliște după ce au fost închise de stat. Astfel au devenit un mediu propice pentru înmulţirea necontrolată a ţânţarilor.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.