Deflaţia, sabia de deasupra capului în zona euro

57

Inflaţia în zona euro a atins în luna martie cel mai scăzut nivel din anul 2009 încoace. Deși aparent scăderea generalizată a preţurilor e o veste bună, pentru economiști e un motiv serios de îngrijorare. 

Inflaţia în cele 18 state care fac parte din zona euro a ajuns la 0,5% în luna martie, o scădere faţă de luna februarie, când inflaţia a fost de 0,7%. Datele publicate de Eurostat au stârnit reacţii printre analiști, care preconizează măsuri ale Băncii Centrale Europene (BCE). Tendinţa nu arată decât că măsurile austeritate au fost duse prea departe și că încrederea consumatorilor este la fel de scăzută ca în miezul crizei.

Scăderea inflaţiei era previzibilă, economiștii anticipând un procent de 0,6%, și așa foarte mic pentru o economie care se chinuie să iasă dintr-o recesiune de durată record.

Au fost și voci care au avertizat că zona euro se apropie de deflaţie, pe modelul Japoniei. Discuţia cu privire la deflaţie este una extrem de serioasa printre economiști. La prima vedere, deflaţia, adică o inflaţie sub 0%, este un lucru pozitiv. În fond, preţurile scad, crește valoarea reală a banilor, ceea ce înseamnă că poţi cumpăra mai multe bunuri cu aceeași sumă de bani.

De partea cealaltă însă, creșterea valorii banului înseamnă creșterea valorii reale a datoriilor. Pe termen lung, deflaţia conduce la scăderea producţiei, din cauza scăderii preţurilor care nu îi mai motivează pe producători. Producţia scăzută duce mai departe la scăderea salariilor, la șomaj ridicat și implicit la diminuarea consumului. Toate acestea adâncesc și mai mult deflaţia. Economiștii numesc acest proces „spirala deflaţionistă”, în care problema exacerbează cauza ei. Efectul negativ al deflaţiei a fost analizat în Japonia, care a fost afectată între anii 1990 și 2006, dar și în SUA, în timpul Marii Depresiuni. Economiști renumiţi, ca de exemplu Irving Fisher, au ajuns la concluzia că deflaţia a adâncit mai mult Marea Depresiune.

Oficialii europeni elimină deocamdată varianta deflaţiei. Recunosc însă că Europa se află în „zona periculoasă”, cu o inflaţie sub 1% pentru a șasea lună consecutiv. Ceea ce înseamnă că recuperarea din recesiune va fi la fel sau poate mai lentă decât acum. Fondul Monetar Internaţional a cerut în repetate rânduri conducătorilor BCE să scadă ratele dobânzii sau să aplice măsuri de facilitare cantitativă (quantitative easing), care să crească cantitatea de bani prin cumpărarea de titluri de stat sau alte titluri de pe piaţă. Toate aceste măsuri ar duce la creșterea inflaţiei. BCE va discuta joi măsurile care pot fi luate, deși oficialii au exclus varianta unor stimulente monetare.

De la inceputul crizei, din anul 2008, Europa încearcă să se pună pe picioare. Deși mulţi consideră că ne aflăm la finalul crizei, dovezile arată că revenirea este mult mai lentă. Așa cum remarca profesorul de economie de la Universitatea Columbia, Guillermo Calvo, zona euro se mișcă încă pe ape înșelătoare, iar eșecul de a evita deflaţia va da o lovitură serioasă credibilităţii regulilor capitalismului.