Ce faci dacă te-a mușcat o căpușă? Cum să te protejezi de boala Lyme

390

Un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că Europa Centrală este regiunea cu cea mai mare incidenţă a bolii Lyme.

Thomas Mather – profesor de entomologie în domeniul sănătăţii publice la Universitatea din Rhode Island și directorul Tick Encounter, un serviciu gratuit care pune în legătură victimele mușcăturii de căpușe cu experţi în domeniu – estimează că aceste insecte mușcă milioane de americani în fiecare an. Cu toate acestea, numai 30.000 de cazuri de boală Lyme sunt raportate anual la Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor, deși majoritatea cazurilor pot fi tratate cu succes cu ajutorul antibioticelor.

Riscul de imbolnăvire de boala Lyme din cauza unei singure mușcături variază de la 0 la aproximativ 50%, susţine Mather. Probabilitatea exactă depinde de trei factori: specia, provenienţa și timpul cât a fost conectată la vasul de sânge.

În plus este foarte important să identificăm speciile de căpușe. Doar două specii de căpușe transmit infecţia cu boala Lyme, ambele din specia Ixodes, și anume căpușa-cerb (Ixodes scapularis), ce se găsește în toate regiunile Statelor Unite, pe Munţii Stâncoși, și căpușa-cu-picior-negru (Ixodes pacificus), ce trăiește pe Coasta Vestică. Adulţii ambelor specii au corpuri roșii-negre și au aproximativ dimensiunea unei seminţe de susan, adică mai mică decât majoritatea celorlalte căpușe.

În România, cea mai întâlnită specie de căpușe este Ixodes ricinus, care transmite boala Lyme și encefalita de căpușă; specia Hyalomma marginatum, care trăiește preponderent în partea sudică a ţării și transmite febra hemoragică Crimeea-Congo, și specia Dermacentor reticulatus, prezentă în judeţe din mai multe zone ale ţării.

Dacă ai fost mușcat de altceva decât de o căpușă-cu-picior-negru, nu sunt motive reale de îngrijorare cu provire la o posibilă îmbolnăvire de boala Lyme. Cu toate acestea este posibil să fii în pericol de alte infecţii, mai puţin frecvente, cum ar fi așa-numita „febră pătată a Munţilor Stâncoși”.

Riscul de îmbolnăvire depinde și de durata în care insecta a stat atașată la vasul de sânge.

O căpușă infectată poate transmite boala Lyme dacă stă conectată la vasul de sânge uman între 24 și 72 de ore. Mușcătura de căpușă poate cauza apariţia unor afecţiuni grave.

Boala Lyme (borelioza) este una dintre cele mai cunoscute afecţiuni transmise de căpușe. Simptomele ce pot apărea între zilele 2-30 de la mușcătură sunt asemănătoare gripei, iar la locul mușcăturii, în eventualitatea în care boala a fost transmisă, apare uneori „eritemul migrator în ochi de bou”. Această iritaţie evoluează de la un mic punct roșu la o zonă rotundă cu diametru de peste 5 cm. Apoi, pe măsură ce se extinde, tegumentele din centrul eritemului își recapătă coloraţia normală, întreaga iritaţie căpătând un aspect de „ochi de bou”, sau de ţintă. Alte afecţiuni ce pot fi transmise prin mușcătura căpușei sunt encefalita de căpușă, febra recurentă, febra hemoragică Crimeea-Congo, babesioza și paralizia.

Ca măsuri de prevenţie, este important ca atunci când petrecem timp în aer liber, în mod special în zonele cu verdeaţă să purtăm haine deschise la culoare, bluze cu mâneci lungi, pantaloni lungi și șosete cât mai înalte, la nivelul gleznelor. Încălţămintea ar trebui de asemenea să fie deschisă la culoare, să nu fie decupată și să nu prezinte orificii. Sunt benefice produsele de protecţie care se aplică pe îmbrăcăminte, încălţăminte, dar nu pe piele și care conţin substanţa activă permetrin, proporţie de 0,5%, întrucât rezistă la câteva spălări.

Boala Lyme este monitorizată în România din 2010, când au fost diagnosticate 312 cazuri.

Numărul bolnavilor de boala Lyme din Europa a crescut constant, la peste 360.000 de cazuri raportate în ultimele două decenii, conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

O veste bună însă a fost dată de oamenii de știinţă de la Valneva, o companie din domeniul biotehnologiei, axată pe dezvoltarea de vaccinuri inovatoare care au realizat un vccin împotriva bolii Lyme, ce este actualmente în prima fază de testare pe oameni și care și-a dovedit eficienţa în 96,4 % din cazuri.