6 mai: ziua care decide viitorul Europei

72

Nu e un secret că, aşa cum ne anunţă sondajele, în Grecia, o parte apreciabilă a electoratului se va hazarda să opteze în favoarea neofasciştilor. La fel de notoriu e şi că extrema dreaptă a lui Marine Le Pen şi extrema stângă a lui Jean-Luc Melenchon joacă un rol considerabil în actualele alegeri prezidenţiale franceze.

În faţa ascensiunii extremiste şi a provocării alegerilor greceşti şi franţuzeşti de la 6 mai, primele din toate timpurile cu o certă miză europeană, e timpul să înceapă să li se administreze cetăţenilor „o doză de adevăr mai greu de suportat, dar, eventual, tămăduitoare”, scrie Petre Iancu într-o analiză pentru site-ul Deutsche Welle. Tot în opinia sa, este imperativ ca europenii să priceapă că este nevoie de reforme dureroase, de austeritate, creşteri de productivitate reale şi o autentică democraţie.

Din Grecia…

În Grecia, alegerile de acum nu vor stabili doar viitorul Guvern, ci viitorul ţării în următoarele decenii, a declarat premierul grec, Lucas Papademos, subliniind că „Grecia va trebui să facă o alegere care să îi asigure locul în cadrul Uniunii Europene şi în zona euro”.

Miza este mare, dar Grecia este momentan un şantier politic. 11 milioane de greci sunt chemaţi la urne duminică, 6 mai, pentru a-şi alege deputaţii, dar mai ales pentru a încerca să găsească o majoritate capabilă să scoată ţara din criză. Faptul că situaţia este incertă o arată şi înscrierea a 36 de partide în cursa parlamentară, dintre care aproximativ 10 au şanse să intre în Parlament, în loc de 5, câte sunt în prezent, potrivit sondajelor.

Printre cele 36 de formaţiuni se numără Noua Democraţie (ND, de dreapta), Pasok (socialist), KKE (comunist), Syriza (stânga radicală) şi Laos (extrema-dreaptă). În plus, au apărut numeroase formaţiuni în marea majoritate create de dizidenţi de dreapta şi de stânga, în semn de protest faţă de politicile de austeritate ale coaliţiei ND-Pasok.

„Pierderea generalizată a încrederii în principalele două partide”, Pasok (socialist) şi Noua Democraţie (ND, conservator), din cauza crizei din ţară „a creat un mare vid de care profită toate partidele şi formaţiunile care nu se află la putere”, subliniază Christophe Vernardakis, de la institutul VPRC.

De asemenea, peisajul politic este completat de unul dintre ultimele partide comuniste staliniste din Europa, KKE, aflat în plină formă, şi Stânga democratică, fondată de un transfug moderat şi proeuropean de la Syriza. Astfel, blocul de stânga, cu excepţia socialiştilor, pare în măsură să cumuleze 30% din voturi, faţă de 12% în 2009, potrivit lui Vernadakis.

Sondajele arată că principalii câştigători vor fi micile partide care se opun măsurilor dure de austeritate impuse de UE şi FMI. Noua Democraţie şi Pasok au câştigat, cumulat, 77% din voturi la alegerile din 2009, însă se estimează că vor cădea sub 40% pe 6 mai.

„Indiferent ce se întâmplă în Europa, unde dezbaterea se orientează spre o eventuală schimbare de politică economică, orice se întâmplă în alegerile din Grecia, prevăzute pentru 6 mai, un lucru este sigur, şi anume că ţine de noi, de greci, să ne scoatem ţara din criză şi să reintegrăm societatea în rândul ţărilor nondependente”, îndeamnă directorul cotidianului Kathimerini, Nicos Kostandaras, într-un editorial publicat în ediţia de vineri.

… în Franţa

În ciuda sondajelor care l-au favorizat până acum pe François Hollande, rezultatul alegerilor este încă incert. Până în ultima clipă vor exista indecişi care îşi vor da votul mai degrabă pe baza unor criterii psihologice decât din entuziasm pentru unul sau altul dintre programele politice ale celor doi principali candidaţi, scrie editorialistul francez Alain Duhamel.

După ce François Hollande a câştigat primul tur de scrutin în alegerile prezidenţiale din Franţa, presa a consacrat spaţii ample discuţiilor privitoare la eventualele continuări a seriei de conduceri europene debarcate din pricina crizelor ultimilor ani. Westdeutsche Allgemeine Zeitung titrează că o alegere a lui François Hollande în fruntea statului francez s-ar solda cel puţin „cu o gravă criză euro”.

O adeptă a măsurilor de austeritate, Angela Merkel a fost neplăcut surprinsă de intenţia exprimată de Hollande de a cere renegocierea pactului bugetar, adoptat după luni de negocieri între partenerii europeni, în cazul în care va fi ales preşedinte al Franţei. Merkel s-a orientat însă spre italieni.

În consecinţă, premierul italian, Mario Monti, şi cancelarul german, Angela Merkel, sunt angrenaţi în prezent într-un proiect destinat să ducă la aprobarea simultană de către parlamentele Italiei şi Germaniei a Tratatului bugetar european şi a Fondurilor de salvare din zona euro (MES, mecanismul european de stabilitate), relatează cotidianul La Reppublica.

În timp ce grecii sunt interesaţi mai mult de propria ieşire din criză, analiştii internaţionali comentează că posibila victorie a lui Hollande va determina în Europa un val de opoziţie faţă de măsurile de austeritate propuse de Merkel, ceea ce va schimba dinamica politicii pe continent.