Primul președinte turc ales democratic ar putea despărţi Turcia de democraţie

249

Ajunge să spui „islamist conservator” ca să începi să te îndoiești că primul președinte ales democratic în Turcia este exact ce avea nevoie ţara și regiunea. Câteva informaţii interne și externe sugerează ce dimensiuni ar trebui să ia aceste îndoieli.

După trei mandate de premier, Recep Tayyip Erdogan, membru al Partidului Justiţie și Dezvoltare (AKP), a fost ales în cadrul alegerilor prezidenţiale cu 52% din voturi (mai puţin decât se așteptau susţinătorii lui) încă din primul tur. La aflarea veștii victoriei, Erdogan a lansat un mesaj de unitate, asigurând că va fi un președinte bun și pentru cei care nu l-au votat și anunţând o nouă eră care să facă uitate disputele din trecut.

„Nu poţi apăra democraţia de alegători”, scria după victoria lui Erdogan ziarul german Die Welt, citat de Petre Iancu într-o analiză care face și o recapitulare a principalelor probleme ale guvernării lui: „punerea pe butuci a statului de drept turcesc, cu tot cu sugrumarea presei libere, desfiinţarea independenţei justiţiei şi reprimarea brutală a unor proteste paşnice”.

Creștere economică plătită cu islamizarea?

Principala îngrijorare a criticilor lui Erdogan este că va islamiza Turcia până la periclitarea viitorului ei. Nu ar fi nicio surpriză aici, după ce partidul AKP a renăscut bazându-se practic pe patru partide religioase. Însă îmbinând capitalul de imagine al celor patru partide și know-how-ul lor privind nevoile oamenilor simpli, AKP a reușit să atingă succese care s-au dovedit importante pentru opinia publică, dar și un obiectiv, pentru Turcia. Datorită proiectelor masive de infrastructură, de pildă, economia ţării s-a triplat în doar zece ani. Numeroasa populaţie cu venituri medii a Turciei a resimţit din plin creșterea. Mai ales în contextul crizei economice începute în 2008, a fost semnificativ faptul că venitul mediu anual pe cap de locuitor a ajuns la 10.000 de euro.

Miracolul economic la care a asistat Turcia a cuprins și contractarea inflaţiei, de la 100% în anii ’90, la o constantă de 10% în prezent. Datoria externă a scăzut de la 80% din PIB, în 2001, la mai puţin de jumătate din PIB în prezent. Şi deficitul bugetar a scăzut, de la 16% la 1%.

Acestea sunt cifre semnificative pe care nu le contestă mulţi. Însă analistul Baha Güngör aprecia într-un comentariu DW că, și așa, „victoria lui Erdogan clatină din temelii reformele pornite de întemeietorul republicii, Mustafa Kemal Atatürk”.

În acest sens, unul dintre reproșurile aduse lui Erdogan este că a diminuat masiv puterea armatei, văzute până acum ca un gardian al secularismului.

Segmentul occidentalizat și secularizat al Turciei este nemulţumit de mixul de religie și politică pe care l-a practicat guvernul Erdogan. Mărturie stau protestele violente din vara anului trecut, care au ridicat și întrebări referitoare la respectul administraţiei pentru libera circulaţie a informaţiei.

Un președinte al turcilor simpli

Susţinătorii lui Erdogan nu pleacă însă urechea la aceste acuzaţii (supravieţuite de Erogan prin modificări legislative care să elimine opţiunea contestării lui), așa cum au trecut cu vederea și semnalele privind corupţia premierului. Într-un interviu televizat, o susţinătoare a noului președinte își explica opţiunea: „A făcut bune în Turcia pentru toată lumea. De pildă, pentru femei ca mine. Înainte, femeile nu aveau voie să poarte vălul islamic în universităţi ori în alte locuri publice. Acum se poate. Așa că, pentru mine, Erdogan înseamnă libertate.”

Pe butoiul cu pulbere

„Înconjurat de focare de conflict precum Irak, Siria, Gaza-Israel, dar şi Ucraina-Rusia, Erdogan trebuie să combată părerile conform cărora ar turna gaz pe foc în regiune, lucru pe care, de altfel, l-a făcut nu de puţine ori în trecut,” e de părere Güngör. Noul model autocratic de guvernare îngrijorează mai ales în condiţiile în care statul turc este membru NATO și și-a exprimat dorinţa fermă de a adera la UE. Mai degrabă decât a-l asocia unui lider democratic european, mulţi îl văd însă pe Erdogan mai asemănător fostului lider venezuelan Hugo Chavez. Iar acesta este, așa cum spunea chiar Erdogan în campania lui electorală, doar „primul pas spre un nou început” pentru Turcia.