Turcia şi Siria se joacă de-a războiul

119

Într-o acţiune care deocamdată rămâne de neînţeles chiar şi pentru analiştii politici, Siria a provocat militar Turcia pentru a doua oară. Dacă în iunie armata siriană a doborât un avion militar turcesc, acum a lansat un atac cu mortiere, care a dus la moartea a 5 civili turci în localitatea Akcakale. Turcia a răspuns, încă de miercuri, bombardând poziţiile armatei siriene în jurul postului de frontieră Tall al-Abyad. Astăzi parlamentul turc a dat undă verde armatei să pătrundă în orice moment în alte state.

Toate aceste vești conturează imaginea unui război, deși atât Siria, cât şi Turcia susţinută de NATO, fac tot posibilul să nu se ajungă acolo. Este un joc de fum şi oglinzi al cărui scop final încă nu se întrevede.

Pe de o parte, este a doua oară când Siria atacă Turcia din senin, de data asta omorând cinci civili. Pe de altă parte, guvernul sirian şi-a cerut oficial scuze, a promis că incidentul nu se va mai repeta şi au început să investigheze originea tirurilor trase peste graniţă, intuind că de vină ar fi grupările teroriste, finanţate de alte state. Ceea ce nu este un scenariu total absurd din moment ce preşedintele Assad se împotriveşte din răsputeri unei intervenţii militare din afară. Nu ar avea niciun sens ca el să creeze un pretext extrem de bun pentru ca acest lucru să se întâmple.

Din cealaltă tabără, Turcia a fost constrânsă să dea o replică atacului subit al Siriei, pentru a-şi menţine autoritatea în zonă şi chiar în interior, faţă de cetăţeni, care trebuie să se simtă protejaţi. Cu toate că parlamentul turc a luat o decizie fără precedent, de a permitei armatei să pătrundă în alte state, aceasta nu echivalează cu începutul unui război. Este doar cea mai puternică ameninţare care putea fi trasmisă Siriei, tocmai pentru evitarea unui război.

Analiștii spun că, dacă Turcia ar fi vrut război, ar fi putut să îl pornească singură. Un clasament al forţelor militare mondiale situează Turcia pe locul 6 în lume. Cu un buget pentru armată de 25 de miliarde de dolari în 2011, Turcia are peste 4.200 de tancuri, aproape 2.000 de avioane de luptă şi peste 250 de nave militare. Ceea ce nu se compară cu forţele siriene, deja erodate într-un conflict armat ce durează de un an de zile. Cu toate acestea, Turcia a apelat la NATO şi ONU pentru susţinere, două organizaţii care deja s-au arătat în nenumărate rânduri reticente la ideea unei intervenţii militare în Siria. În plus, imediat după ce decizia Parlamentului turc, premierul Recep Tayyip Erdogan a emis o declaraţie de presă în care a dat asigurări că Turcia „nu intenţionează să declanşeze un război cu Siria", conform AFP.

Evenimentele din ultimele 48 de ore trebuie puse în context: niciuna dintre părţi nu are niciun interes să transforme acest conflict de o intensitate destul de scăzută, într-o confruntare directă, care să angreneze şi celelate forţe din zonă.

„Evenimente de acest tip creează un foc atunci când momentul este oportun. Dar incidente precedente nu au condus la nimic. Este clar că NATO nu doreşte sau nu este pregătită pentru un astfel de angajament. Dacă era, ar fi fost de ajuns o scânteie mult mai mică decât aceasta", a declarat Nadim Shehadi, profesor asociat la Chatham House, din Londra, pentru AFP.

Iranul este un susţinător fidel al regimului Assad şi al Siriei, astfel că o intervenţie împotriva acestei ţări ar echivala cu o provocare armată pentru Teheran. SUA nu îşi doresc un asemenea scenariu tocmai acum, când Israelul toarnă gaz pe foc în privinţa programului nuclear iranian, cu fiecare ocazie pe care o are. NATO, ONU şi Statele Unite şi-au exprimat solidaritatea faţă de Turcia, care este membru al Alianţei Nord Atlantice, dar în acelaşi timp nu au luat nicio măsură, ci doar au solicitat Siriei să respecte suveranitatea şi integritatea ţărilor vecine, făcând apel la ambele ţări să dea dovadă de reţinere.