Crimeea – dinspre Ucraina fascistă spre Rusia mesianică

260

Referendumul din Crimeea s-a încheiat cu un rezultat previzibil. Pentru experţii în geopolitică, ceea ce se întâmplă acum în Crimeea este doar un episod dintr-o serie de bombe cu ceas. Rusia „pravoslavnică" pare a fi de neoprit. Iar Occidentul nu poate fi disculpat de evoluţia noilor evenimente.

Rezultatul referendumului a arătat că alegătorii au mers la sigur. Nu mai puţin de 93% dintre ei au votat alipirea la Rusia, conform unui exit-poll. Într-o peninsulă cu o majoritate rusă, cedată Ucrainei printr-o decizie a lui Nikita Hrușciov, marea majoritate a populaţiei a ales previzibil. Și aceasta, cu atât mai mult cu cât opţiunea menţinerii statu-quo-ului în Ucraina nici nu a figurat pe buletinul de vot, ceea ce l-a determinat pe ministrul de externe francez, Laurent Fabius, să ironizeze propunerea drept o alegere „între da și da”.

Necunoscuta este în altă parte, iar Europa pare incapabilă să spună ce se va întâmpla după referendum. Declarativ, Ucraina pare a exprima opţiunea unei rezistenţe. Greu de crezut că aceasta va avea loc. De asemenea, nici Europa nu pare să fie mai dispusă să acţioneze ferm, dincolo de declaraţiile politice.

Europa protestează, Rusia acţionează

Cel mai probabil, referendumul va continua să rămână nerecunoscut de către comunitatea internaţională. Este ușor de anticipat că liderii de la Kremlin vor ignora mai departe protestele Occidentului. Istoria este de partea lor. Precedentele au fost create de mulţi ani. Cel mai bun exemplu îl constituie situaţia din Transnistria. Separatiştii rusofoni de la Tiraspol (bineînţeles, cu implicarea aceleași Rusii) şi-au declarat independenţa declanșând și un conflict armat. Comunitatea internaţională nu a recunoscut actul separatist. Au trecut de atunci peste două decenii. Iar situaţia a rămas la fel, cu o Transnistrie în siajul mamei-Rusia.

Și nu este singura. Abhazia, Osetia de Sud şi Nagorno-Karabagh se alătură. Sunt teritorii foste sovietice ce stau asemenea unor vulcani latenţi, gata să erupă, din cauza amestecului etnic care le caracterizează. „Este parcă un cerc de foc, un cerc de instabilitate în jurul Mării Negre”, spunea preşedintele Traian Băsescu, citat de HotNews.

Acum a venit rândul Crimeei. Cel mai probabil, istoria va arăta la fel. Aceasta este și miza. Iar Putin știe deja că Occidentul nu își permite o escaladare a situaţiei. Cum nu și-a permis-o nici în Siria. Ca de fiecare dată, pretextul intervenţiei militare rămâne neschimbat: interesele rusofonilor primează. O scurtă privire în istorie ajută la înţelegerea unui principiu pe care Rusia l-a ridicat la rang de artă. Dacă nu rușii, atunci fraţii ortodocși trebuiau să fie salvaţi, așa cum s-a petrecut și în 1877. Oferta mântuitoare nu putea fi ratată. A treia Romă se instalase la Moscova. Rusia „pravoslavnică” era prezentă acolo unde trebuia să își pună amprenta ei mesianică. În realitate, motivele conflictelor erau tendinţele imperialiste ale Rusiei. Constantinopolul era, de fapt, ţinta.

Eșecul Europei de a părea curată

Desigur, pentru Europa democrată atitudinea expansionistă a Rusiei de astăzi generează indignare. Nu ar fi însă și singura ocazie în care evenimentele istorice au fost (re)scrise, utilizând o retorică cu accente etnice ca cea pe care o afișează acum Kremlinul. Au folosit-o și cei care acum acuză. Primul Război Mondial a fost efectul unei gândiri generate de dorinţa de salvare a concetăţenilor pierduţi prin interiorul altor graniţe. Ceea ce pentru unii era război de cucerire, pentru alţii era o luptă de eliberare.

La o privire mai adâncă, apar nuanţe care nu sunt ușor de acceptat. Chiar și în cazul României, formula „de la Nistru până la Tisa”, care definește România ideală, este echivalentul perfect al versurilor amintite din Deutschland über alles: “O Românie întinsă până la marginile teritoriului locuit de români. Chiar dacă, spre Tisa, românii sunt mult mai puţini decât ungurii!”. Această afirmaţie îi aparţine istoricului Lucian Boia, în „Două secole de mitologie naţională.” Și tot el se întreabă dacă nu cumva Marseilleza păstrează încă aceleași tonuri naţionaliste. Și atunci, de ce doar unii trebuie să împartă vina?

Poate fi de înţeles visul românesc, în condiţiile naţionalismului european. La fel gândeau și ungurii, și germanii, și albanezii, și bulgarii. Lista poate continua. Evident că Rusia de astăzi „joacă” aceeași piesă pe care a jucat-o împreună cu alţii în trecut. Și atunci responsabilitatea nu poate fi decât colectivă. Cândva, Germania era considerată unicul vinovat. Înţelegem astăzi că nu trebuie disculpaţi nici învingătorii. În 1938, la München, Franţa și Anglia își dădeau acordul ca Hitler să facă în Cehia exact ce face acum Putin în Crimeea. Cu doi ani înainte, același dictator era aplaudat de către liderii democratici pe stadionul olimpic din Berlin. Așa cum, prin intermediul sportului, i s-a oferit și lui Putin șansa de reafirmare a superiorităţii slave.

Un joc cu un final imprevizibil

Este evident că Putin a dat șah Europei. În prezent, Kremlinul este cel care decide, şi nu occidentalii, menţionează Gleb Pavlovksi, politolog și fost consilier la Moscova. La aceasta contribuie și sentimentul că Occidentul este slab, că „regulile jocului se vor schimba şi că cel care face prima mişcare câştigă”, declara Nikolai Petrov, profesor de la Înalta Şcoală de Economie din Moscova.

Deja AFP vorbește de o strategie a liderilor occidentali, care ar fi de acord cu cedarea peninsulei Crimeea în schimbul independenţei Ucrainei. De fapt, Occidentul caută acum o manevră prin care să nu dea impresia că a pierdut. Ce este cel mai periculos de acum urmează. Naţionalismele nu ţin cont că se joacă cu dinamita: în Europa celor 27 există 80 de naţiuni, cu enclave peste tot, afirma europarlamentarul Guy Verhofstadt, fost prim-ministru al Belgiei.

S-ar putea ca preocuparea Occidentului să nu fie doar gestionarea crizei din Crimeea, ci a propriilor crize care se pot prefigura la orizont. S-ar redeschide, astfel, o pagină a istoriei care trebuie să rămână închisă. O cutie a Pandorei pe care o Europă, fie ea și unită, cu greu ar putea să o închidă. Și aceasta chiar cu ocazia marcării a o sută de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial.

Sursa Foto: Google Earth