O nouă sfidare a Rusiei: alegeri nelegitime ale separatiștilor proruși

54

În timp ce România este în febra alegerilor, Ucraina își alege preşedintele şi Parlamentul, în regiunile separatiste, cu binecuvântarea Rusiei.

Alegătorii din regiunile separatiste din estul Ucrainei au început să voteze în aceeași zi ca cetăţenii din România pentru a-şi alege preşedinţii şi parlamentele. Evenimentul prezintă toate premisele unei izbucniri de violenţă. Pacea așteptată riscă să devină o himeră.

Îngrijorări faţă de demersul separatiștilor

Autorităţile ucrainene au iniţiat o anchetă penală pentru tentative de „preluare a puterii” şi „schimbare a ordinii constituţionale”. Şi în timp ce Kievul atribuie acţiunii separatiștilor caracterul unei lovituri de stat, Moscova o apreciază. Ba chiar o și susţine, anunţând prin ministrul de externe, Serghei Lavrov, că va recunoaște legitimitatea alegerilor. În schimb, occidentalii au denunţat procedura, semn că pacea în zonă este tot mai fragilă.

Așa cum era de așteptat, reacţiile oficialilor ucraineni au fost dure, cel puţin la nivel de limbaj. Astfel, preşedintele Poroşenko a denunţat „pseudoalegerile pe care teroriştii şi bandiţii vor să le organizeze în teritoriile ocupate”.

Pe o poziţie similară s-a situat și secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, care a apreciat că scrutinul va „afecta grav acordurile de la Minsk”. Nici partea americană nu a ezitat să își exprime dezacordul în legătură cu evenimentele din estul Ucrainei. Secretarul de stat american, John Kerry, s-a declarat „îngrijorat”, menţionând că Washingtonul nu va recunoaşte rezultatele.

Potrivit unui exit-poll anunţat de separatişti, alegerile din regiunea Doneţk au fost câştigate de Zaharcenko, având 81,3% din voturi. De fapt, nici nu mai contează rezultatele alegerilor. Direcţia exprimării votului este ușor de anticipat.

Prorușii rămân pe poziţie

Poziţia liderilor separatiști din Doneţk și din Lugansk era cunoscută încă din timpul alegerilor parlamentare din Ucraina, care au avut loc cu o săptămână în urmă. Aceștia au declarat în repetate rânduri că nu vor să participe la alegerile parlamentare oficiale și că vor organiza propriile scrutine. „Ne facem alegerile pe cont propriu. Popoarele noastre vor alege. Ucraina va fi vecinul nostru”, a declarat Igor Plotnitki, șeful actualului guvern separatist nerecunoscut din Lugansk.

Voci critice la adresa alegerilor organizate de către Kiev au sosit, așa cum era de așteptat, din Rusia. Astfel, liderul Partidului Comunist din Federaţia Rusă, Ghennadi Ziuganov, a declarat că „alegerile pentru Rada Supremă demonstrează o creştere a tendinţelor fasciste în Ucraina”.

Evenimentul la care liderul comunist face referire a lăsat Moscova fără replică, în condiţiile în care partidele prooccidentale au câștigat alegerile legislative. Au obţinut împreună 70% din voturi. A fost un moment oportun pentru Petro Poroşenko să declare că „peste trei sferturi din alegătorii care au participat la vot au susţinut cu putere şi ireversibil orientarea Ucrainei spre Europa”.

Care sunt implicaţiile?

Practic, în cursul unei singure săptămâni, au avut loc în Ucraina două scrutine cu obiective și efecte diferite. Dacă unul apropie Ucraina de Europa, celălalt accentuează divizarea ţării.

Iar Rusia nu este deloc străină de jocurile care se fac. Odată cu votul masiv acordat în favoarea occidentalizării Ucrainei, Rusiei nu i-a mai rămas altă variantă decât intensificarea acţiunilor separatiste din zonele proruse.

Poziţiile adoptate de cele trei părţi (Kiev, Moscova și separatiști) nu au nimic surprinzător. Ele se încadrează pe linia logică cu care ne-am obișnuit. Conform jurnaliștilor BBC, alegerile vor avea o rezonanţă pe plan internaţional, convingând și mai mult Ucraina, SUA și UE că Rusia și separatiștii nu au nici cea mai mică intenţie de rezolvare a crizei pe cale amiabilă.

Pe de altă parte, Rusia rămâne fermă pe poziţie, respingând acuzaţiile că alegerile ar tulbura prea mult apele. Vladimir Putin sugerează că organizarea alegerilor nu încalcă prevederile acordului de încetare a focului încheiat la Minsk, deoarece acesta ar preciza că în aceste regiuni alegerile trebuie organizate prin coordonare cu Kievul și nu neapărat prin respectarea legislaţiei impuse de Kiev.

Dincolo de controversele apărute, evenimentele par să constituie o copie după episodul Crimeea. Singura diferenţă este cea legată de intensitatea violenţelor. În rest, procedura este aceeași. Și în Crimeea separatiștii au preluat puterea, după care au organizat alegeri în ciuda opoziţiei Kievului și a standardelor democratice internaţionale. Din același meniu nu puteau lipsi nici criticile la adresa Ucrainei.

Noul președinte ales al Doneţk-ului nu a ratat ocazia să acuze conducerea de la Kiev că „nu vrea pacea” și „joacă un joc dublu”. Cu alte cuvinte, separatiștii ar fi pregătiţi pentru dialog, dar nu au cu cine. „Suntem pregătiţi de dialog cu ei, dar așteptăm din partea lor o atitudine normală și rezonabilă”, a declarat el. Care ar fi scopul acestui dialog în contextul alegerilor deja efectuate, Zaharcenko a omis să menţioneze.

Ceea ce ignoră occidentalii

Este relativ ușor de intuit esenţa jocului separatiștilor susţinuţi de Rusia. Justificarea unor iniţiative controversate prin acuzarea adversarului constituie o tactică uzitată de multe ori în istorie. Separatiștii aplică ceea ce trecutul a consacrat. Surprinzător este faptul că puterile occidentale sunt prinse din nou pe picior greșit, fiind puse în situaţia doar de a reacţiona. Este o dovadă a faptului că Europa anticipează cu dificultate mișcările Rusiei. Poate că acesta este și motivul pentru care Kremlinul se simte încurajat să acţioneze în maniera exersată și în alte ocazii. Episodul Crimeea este doar unul dintre experimente.

În 2008, un model similar a fost aplicat cu succes în regiunile proruse din Georgia – Osetia de Sud și Abhazia. Doar Rusia recunoaște aceste regiuni ca independente. Ca și atunci, Rusia continuă să aplice o politică etalată pe principiile forţei. Nu este exclus ca Moscova să mizeze pe factorul „timp” și pe precipitarea evenimentelor. Ar fi cea mai accesibilă formulă pentru uitarea prezentului. Cine mai pune astăzi în discuţie situaţia republicilor separatiste? Aproape că și Crimeea a intrat în negura uitării. Având în vedere precedentele create, a miza pe faptul că Rusia va ceda sub presiune este semnul ignorării istoriei. A uneia încă foarte recente.