Victimele intoleranţei: pastor adventist, răpit in Ucraina

1538

Pastorul Sergei Litovchenko, aparţinând Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, a fost răpit de către separatiști proruși din estul Ucrainei în mijlocul serviciului divin din 27 septembrie. După 20 de zile de detenţie, în care nimeni nu a știut nimic despre el, pastorul a fost eliberat.

UPDATE: Sergei Litovchenko, pastor al Bisericii Adventiste Horlivka, din estul Ucrainei, a fost eliberat și a ajuns din nou în sânul familiei, după 20 de zile în care a fost dat dispărut. Familia și biserica locală le mulţumesc tuturor celor care s-au rugat pentru acest deznodământ fericit.

„Suntem foarte fericiţi să știm că este sănătos și trebuie să continuăm să ne rugăm și să acţionăm în direcţia siguranţei clerului și a credincioșilor care se află în zone de conflict, oriunde pe glob”, a declarat purtătorul de cuvânt al bisericii, Garrett Caldwell.


 

Mai mulţi bărbaţi înarmaţi, îmbrăcaţi în camuflaj, au intrat în mica biserică de la adresa 1 Ulitsa Horlovskoi Divizii și au forţat mulţimea să se disperseze, după care pastorului i s-a ordonat să urce în mașina lor. Luaţi la întrebări, atacatorii nu și-au dezvăluit identitatea, ci doar au precizat că „acesta e pământ ortodox și nu există loc pentru tot felul de secte”, scrie Adventist News Network.

O răpire cu precedent

Răpirea este o premieră pentru latura protestantă a creştinismului. Deși separatiștii și-au exprimat de-a lungul timpului adoraţia pentru confesiunea ortodoxă și au vorbit critic despre protestantism, ca despre o sectă, niciun adventist nu a fost rănit sau ucis de când a izbucnit conflictul din estul Ucrainei.

„Biserica noastră este recunoscută oficial în Rusia și în Ucraina și ne așteptăm ca membrii și pastorii să fie respectaţi de către autorităţile din estul Ucrainei. Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea nu este implicată în politică și nu înţelegem de ce este atacată”, a declarat John Graz, directorul Departamentului de Libertate Religioasă al Bisericii Adventiste mondiale.

Pastorul Litovchenko nu este prima victimă a unei asemenea strategii. Pe 27 mai, separatiștii din Doneţk l-au răpit pe părintele Pawel Vitka, aparţinând Bisericii Catolice poloneze. Preotul a fost imobilizat, legat la ochi și dus într-o clădire din localitate, unde a rămas pentru următoarele 24 de ore. Preotul a fost bătut peste genunchi și a fost eliberat doar după ce a intervenit consulul Poloniei în Doneţk.

Nici acest caz nu este unul izolat. Pe 10 mai, Biserica Ortodoxă din Ucraina a confirmat că unul dintre preoţii săi, părintele Pavlo Zuchenko, ce provenea tot din regiunea Doneţk, a fost ucis. Un alt incident s-a petrecut pe 23 mai, când doi activiști care se rugau într-un cort interconfesional au fost atacaţi de 15 bărbaţi. Serhiy Kosyak, un pastor protestant din Doneţk, care se afla în cort la acel moment și care a fost și el agresat, spune că separatiștii au furat din aparatură și i-au ameninţat să nu mai vină peste noapte să se roage în cort.

Haos în biserică

La o astfel de știre am fi tentaţi să ne legăm imediat de ideea intoleranţei bisericii majoritare faţă de minorităţi, pentru a victimiza cazul dincolo de aspectele sale negative evidente. Desigur că motivaţia în acest caz nu trebuie tratată cu ușurinţă, însă nici nu putem pune activitatea unor soldaţi extremiști pe seama unei biserici, care are probleme interne mai grave la acest capitol.

La doar două zile de la incidentul de pe 23 mai, un preot ortodox a fost acuzat de terorism de către armata ucraineană din Lugansk. Preotul însoţise un grup de separatiști care luaseră cu asalt două secţii de votare, cu scopul de a-i împiedica pe oameni să voteze la prezidenţialele din 25 mai.

Pe 27 mai, s-a hotărât ca părintele Maretskiy să nu mai activeze ca preot al Bisericii Ortodoxe din Ucraina. „În biserică avem foarte mulţi preoţi cu păreri politice foarte diferite. Îmi pare rău să spun că unii dintre preoţii noștri chiar erau teroriști”, a declarat mitropolitul Oleksandr Drabynko, pentru Catholic News Agency.

În opinia sa, mediul bisericii reflectă ce se întâmplă în societate, scoţând la iveală unele dintre cele mai groaznice lucruri. „Biserica noastră se curăţă acum de trecutul sovietic, împreună cu întreaga societate”, a declarat Oleksandr. Însă în această perioadă de preschimbare, există încă și probabil vor exista și în viitorul imediat atitudini de supremaţie care în alte ţări democratice sunt demult apuse.

Miza politică

Părintele Fadi Haddad era preot al Bisericii Ortodoxe dintr-o suburbie a capitalei siriene. Lider al comunităţii, părintele se ferea de politică, dar avea grijă să strige pentru libertate la înmormântările pe care le oficia. Pe 18 octombrie 2012 a fost răpit și ucis. De atunci și până astăzi i s-au alăturat și alţii în ceea ce pare a fi o realitate naturală a ceea ce se întâmplă într-un război civil.

De aceea, pentru a asigura obiectivitatea, și cazul de faţă ar trebui tratat ţinându-se cont de imaginea de ansamblu. Crimele, precum cea asupra părintelui Haddad, sunt foarte ușor de aruncat pe seama intoleranţei religioase, când de fapt este vorba despre intoleranţa politică. Cei din restrânsa comunitate siriană știau că nu a fost o crimă motivată religios, întrucât „mâinile musulmanilor îl purtau chiar mai sus decât mâinile creștinilor”, spune un membru al grupării disidente Consiliul Naţional Sirian. Probabil ceea ce s-a urmărit a fost subminarea unei întregi comunităţi prin uciderea liderului spiritual.

În Argentina anilor ′70-′80 au dispărut 30.000 de oameni și putem presupune că mare parte din cei rămași au fost terorizaţi de frică. Și românii din vechea generaţie își aduc cu groază aminte ce a însemnat frica de sistem în timpul perioadei comuniste, și povești despre oameni care dispăreau în miez de noapte circulă și acum.

Frica îi face pe oameni inactivi, supuși. Este o metodă antică, ce dă roade de fiecare dată. Astăzi în special, religia este folosită ca una dintre metodele principale pentru a obţine ceea ce, în definitiv, reprezintă un scop politic. Fie că vorbim despre Siria, despre Statul Islamic, despre Africa și Boko Haram, fie, acum, despre Ucraina, vorbim despre exterminarea sau expulzarea creștinismului. Intoleranţa religioasă pare a fi principalul vinovat, însă aceasta este mai degrabă o scuză. Adevărata intoleranţă este cea politică.

Totul se reduce la foamea de putere și metodele de obţinere a ei. Cine nu poate și nu știe să o obţină democratic va încerca să o obţină prin violenţă, teroare și prin impunerea unui sistem ce poate menţine un control strict, cum ar fi un stat islamic sau un stat comunist. Creștinismul prin definiţie nu poate face parte dintr-un asemenea sistem, pentru că presupune dragoste prin libertate și supunere prin iubire raţională. De aceea, nu creștinii în sine sunt cei care nu pot fi toleraţi de un sistem autoritar, ci ceea ce emană ei va fi veșnic un dușman al sistemului.

Eliza Vlădescu
După absolvirea Facultății de Comunicare și PR din cadrul SNSPA, Eliza Vlădescu a dat televiziunea pentru presa scrisă și de mai bine de 6 ani nu s-a uitat înapoi. Eliza face parte din echipa permanentă de redactori a revistei Semnele timpului.