De ce tot mai mulţi turiști aleg Iranul ca destinaţie

319

În anticiparea alegerilor prezidenţiale pentru care România se pregătește intens, o statistică despre o ţară atât de diferită de a noastră precum Iranul ar putea extinde orizontul așteptărilor pe care să le avem de la noul președinte.

Imaginea internaţională a președintelui unei ţări contează inestimabil pentru economia acelui stat. Iranienii au realizat acest lucru pe propria piele după ce o statistică a biroului naţional de turism a anunţat o creștere cu 35% a numărului de turiști în ţară, în ultimul an.

Impactul acestei creșteri ar putea fi atât de puternic încât este posibil să scoată din recesiune economia Iranului. Potrivit lui Masoud Soltanifar, șeful biroului naţional de turism, cele 4,5 milioane de turiști străini care au intrat în republica islamică în ultimii ani au generat circa 6 miliarde de dolari profit pentru Iran.

Soltanifar a atribuit această creștere fulminantă alegerii, în 2013, a președintelui Hasan Rouhani. Un politician cu vederi moderate, Rouhani și-a făcut simţită prezenţa pe scena politică internaţională altfel decât predecesorul său, radicalul Mahmoud Ahmadinejad.

Din perspectiva Occidentului, Republica Islamică a Iranului este mai degrabă un sistem închis, iar imaginea negativă a ţării a fost doar potenţată de retorica sfidătoare a politicienilor care au condus-o în ultimii ani. E vorba mai ales de apariţiile internaţionale ale ayatollahului Khomeini și a fostului președinte.

Patru au fost laturile cele mai dificile ale portretului extern al Iranului, așa cum l-a preluat Rouhani de la Ahmadinejad.

Iranul sfidător

În septembrie 2012, la o Adunare Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, președintele iranian a criticat Statele Unite și Uniunea Europeană, spunând că liderii acestora „și-au vândut sufletul Diavolului”. Președintele și-a rostit atunci discursul în faţa publicului, care a rezistat ispitei de a boicota prezentarea. Pentru a evita dilemele în acest sens, delegaţii americani și cei israelieni au omis cu totul să ia parte la discurs. În conferinţa de presă care a urmat discursului, președintele a sublinit aceeași idee, adăugând că e nevoie de „o nouă ordine mondială”, deoarece lumea este într-o situaţie de o gravitate abisală ca urmare a faptului că liderii ei s-au predat Diavolului.

Iranul nuclear

Statele Unite ale Americii sunt, de departe, cel mai impunător inamic, în percepţia Iranului. Miezul disputei lor deschise diferă în funcţie de punctul de referinţă: dezvoltarea galopantă a programului nuclear iranian (din punctul de vedere al SUA) și tendinţa dominatoare continuă a Statelor Unite (din punctul de vedere al Iranului).

Interesant este că ceea ce Statele Unite numesc azi o „ameninţare internaţională”, programul nuclear al Iranului, a fost lansat în 1950, cu ajutorul Statelor Unite, ca parte a programului „Atoms for Peace”. De fapt, Statele Unite și guvernele din Europa de Vest au contribuit la susţinerea programului nuclear al Iranului până în 1979, la revoluţia iraniană încheiată cu exilarea șahului Pahlavi.

Iranul, un oriental între orientali

Potrivit unui sondaj efectuat în martie 2008 în Egipt, Iordania, Liban, Maroc, Arabia Saudită și Emiratele Arabe, publicul arab nu vede în Iran o ameninţare majoră, lucru care contrastează însă cu optica guvernelor arabe.  Cei mai mulţi arabi consideră că Iranul are dreptul de a avea propriul program nuclear și că, dacă acesta ar fi folosit pentru dezvoltarea armelor nucleare, impactul în regiune ar fi mai degrabă pozitiv decât negativ.

Iranul victimă

Chiar dacă ani de-a rândul a negat că sancţiunile economice aplicate de comunitatea internaţională i-ar afecta economia, Iranul a început în ultima perioadă nu doar să recunoască impactul negativ al sancţiunilor, ci chiar a spus că acestea ar fi de vină pentru deprecierea monedei locale și pentru inflaţia puternică din ţară.

Zilele trecute, Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, anunţa că o nouă rundă de negocieri între marile puteri şi Iran pe tema programului nuclear va avea loc joi, la Viena. „Dacă există voinţă politică, avem şanse să ajungem la un acord până pe 24 noiembrie”, a subliniat Riabkov.

Iranul continuă așadar să treacă prin reglaje internaţionale, pe baza unor premise care sunt deseori insesizabile la o singură privire. Însă progresul său economic, datorat unor măsuri politice gratuite (adoptarea unui limbaj internaţional mai adecvat, renunţarea la unele restricţii de viză), invită la gândirea progresului economic și în afara sistemului investiţie-profit. În România, atunci când nu este pusă pe seama corupţiei, stagnarea economiei este deseori legată de lipsa resurselor financiare. Exemplul Iranului, oricât de diferit ar fi ca stat, arată însă că atitudinea politică și viziunea pot avea un impact major fără să coste nimic.

Alina Kartman
Alina Kartman face parte din echipa permanentă de redactori ST. Are peste 9 ani de experiență în presa online din România și, atunci când nu scrie pentru ST, îmbină jurnalismul cu videografia și copywriting-ul la studioul KiteMedia.