Ahmadinejad pierde Iranul. Iranienii cred mai mult în Ayatolah

73

Care e miza alegerilor din Iran?

Rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc vineri în Iran îi plasează pe rivalii preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad pe primul loc, informează Reuters. Liderul suprem religios din Iran, ayatolahul Ali Khamenei, a câştigat teren în lupta pentru putere, candidaţii loiali lui Khamenei au obtinuţ aproximativ trei sferturi din cele 290 de funcţii.

Alegerile din Iran. Despre ce e vorba?

În condiţiile în care Iranul este supus unei presiuni internaţionale în creştere pentru programul său nuclear controversat, principala miză a acestor alegeri a fost ca regimul să poată afişa o prezenţă mare la urne, care să legitimeze puterile conducătoare, după ce alegerile prezidenţiale din 2009 au fost acuzate de fals şi corupţie.

Mergând să voteze, populaţia „va da o palmă puterilor hegemonice" şi „îşi va dovedi hotărârea de a rezista în faţa inamicului", a afirmat liderul suprem iranian, ayatolahul Ali Khamenei.

Alegerile parlamentare din Iran nu s-au purtat între guvern şi opoziţie întrucât atât parlamentarii loiali preşedintelui iranian, cât şi cei loiali liderului suprem spiritual al ţării sunt deopotrivă conservatori. Mişcarea Verde, care reprezintă opoziţia, nu a participat la alegeri, liderii fiind arestaţi sub acuzaţia că au organizat proteste în ţară, după alegerile prezidenţiale din 2009.

„Votul a arătat că există o prăpastie care se adânceşte din ce în ce mai tare între elitele de la putere", a declarat analistul Hamid Farahvashian, pentru Reuters.

Reultatul alegerilor parlamentare nu va avea mare efect asupra policii externe a Iranului, întrucât ultimele decizii oricum stăteau în mâna câştigătorului alegerilor, ayatolahul Khamenei. Pentru cetăţenii iranieni totul se reduce mai degrabă la problemele imediate, economia ţării, puternic afectată de sancţiunile impuse de SUA şi EU.

Rezultatul alegerilor legislative stabileşte un raport intern al forţelor politice înainte de prezidenţialele din 2013. Conform Constituţiei, preşedintele Ahmadinejad nu mai are voie să candideze pentru preşedinţie şi își va finaliza mandatul într-un con de umbră, din cauză că a pierdut din mână majoritatea parlamentară, susţin jurnaliştii Reuters.

Acesta a fost primul scrutin de la alegerile prezidenţiale din 2009, câştigate de preşedintele Mahmoud Ahmadinejad, cu susţinere amplă din partea ayatollahului Khamenei, însă pe care opoziţia le contesta ca fiind fraudate. De atunci liderul spiritual a început să se distanţeze de preşedinte, relaţiile dintre noi fiind la ora actuală destul de tensionate, conform presei internaţionale, motiv pentru care o parte dintre susţinătorii lui Ahmadinejad l-au părăsit.

În ciuda acuzaţiilor de fraudă, nu s-a demonstrat că voturile ar fi fost furate, iar protestele au fost înăbuşite cu violenţă de forţele de ordine, iar liderii opoziţiei se află în arest şi astăzi. Protestele au continuat în februarie 2011, odată cu Primăvara Arabă, însă regimul lui Ahmadinejad s-a menţinut la putere.

După alegeri, preşedintele va trebui să apară în faţa parlamentului iranian, care l-a convocat să dea socoteală pentru eşecurile în implementarea legislaţiei, şomaj şi ajutoare sociale, într-un dialog democratic, o premieră pentru Iran, notează BBC. Unele dintre aceste întrebări vor viza şi relaţia tensionată dintre Ahmadinejad şi ayatolahul Khamenei.

Mahmoud Ahmadinejad vs. Ayatolahul Khamenei

Mahmoud Ahmadinejad (53 de ani) a fost ales al șaselea președinte al Iranului, începând cu data de 3 august 2005. A câștigat alegerile prezidenţiale din 2005, ca apoi să fie reales în 2009 după o un proces electiv controversat. Protestele în masă continuă în Iran, mulţi acuzând fraudarea alegerilor și alte abuzuri.

Înainte de a deveni președinte, Ahmadinejad a fost primar al Teheranului și guvernator general al provinciei iraniene Ardabil. Ahmadinejad este un critic al Statelor Unite și al Israelului, susţinând întărirea relaţiilor Iranului cu Rusia, Venezuela, Siria și Statele arabe din golful Persic.

Ahmadinejad a îngrozit de multe ori Occidentul cu retorica sa agresivă, îndreptată mai ales împotriva Israelului, despre care spunea că ar trebui „şters de pe hartă". El a mai spus că Holocaustul a fost creat pentru a justifica statul evreu, că virusul HIV a fost creat de puterile occidentale şi că Turnurile Gemene nu s-au prăbuşit în urma impactului cu avioanele.

Ultraconservator, autoproclamat protector al săracilor şi musulman devotat, Ahmadinejad îşi hrăneşte retorica agresivă din învăţăturile şi ideile sectei semiclandestine Hojjatieh. Înfiinţată în 1953, secta a fost motorul revoluţiei islamice din 1979, dar a fost interzisă ulterior de ayatollahul Khomeini, pe motiv de erezie. Adepţii sectei, numiţi şi „milenarişti", cred cu tărie în întoarcerea pe pământ a celui de-al 12-lea imam, Mehdi.

În septembrie 2005, în cadrul primului său discurs la sediul Naţiunilor Unite, Mahmoud Ahmadinejad a făcut de la multe ori trimiteri la Mehdi, creând confuzie printre diplomaţii occidentali şi iritare printre musulmanii sunniţi.

Una dintre primele sale decizii prezidenţiale a constat în donarea a peste 11 milioane de euro moscheii Jamkaran, un loc de pelerinaj unde credincioşii vin pentru a-i lăsa mesaje imamului Mehdi. Potrivit milenariştilor, Mehdi a dispărut în secolul al IX-lea, la vârsta de doar cinci ani. El va reveni pe pământ, alături de Iisus, după ce lumea va fi cuprinsă de haos şi de războaie sângeroase, pentru a instaura o pace universală.

Iranul însă nu a fost dintotdeauna un sistem teocratic. „Cu doar trei decenii în urmă, Iranul era o monarhie laică înfloritoare. În timpul conducerii şahului Mohamed Reza Pahlavi, Iranul a cunoscut o amplă modernizare şi europenizare a structurilor economice, sociale şi politice", scrie Alina Kartman în articolul „Cealaltă faţă a covorului persan".

Revoluţia islamică din 1979, în urma căreia şahul a fost exilat şi republica islamică a fost instaurată, a fost surprinzătoare pentru mulţi analişti internaţionali. În decembrie 1979, un referendum naţional aproba instaurarea ayatollahului Khomeini ca lider suprem al republicii islamice, condusă pe baza unei constituţii teocratice.

Ayatolahul Khamenei a fost discipolul lui Khomeini şi a fost de multe ori arestat şi exilat pentru instigarea la proteste şi pentru viziunile sale dizidente, preluate de la Khomenei în timpul revoluţiei islamice.

El a devenit liderul suprem al Iranului în 1989, datorită relaţiei sale strânse cu Khomeini, şi nu datorită acreditărilor sale religioase, care sunt destul de slabe, consideră experţii, conform Time. Înainte de asta, Khamenei a fost preşedinte al Iranului în 1981 şi în 1985, având un rol important în ghidarea politicii externă în cadrul războilui dintre Iran şi Irak.

Ca lider suprem al ţării, Khamenei are ultimul cuvânt de spus în politicile Iranului, în special cele externe, dar şi în modelarea tineretului. De-a lungul anilor el a emis mii de fatwe (directive) de la cele privind legea islamică, până la cele legate de pariurile la baschet, copiii crescuţi în grădiniţe unde merg şi non-musulmani, împrumuturile pentru studenţi sau cazarea în hotelurile vizitate anterior de budişti, modă, televiziune, băuturi alcoolice etc.

Iranul, între SUA şi Israel

Iranul este un stat extrem de semnificativ din punct de vedere geopolitic. Cu 10% din rezervele mondiale de petrol, statul este al patrulea producător de petrol al lumii. În acelaşi timp, deţine a doua mare rezervă de gaze naturale a lumii. Este ţara care luptă cel mai bine împotriva drogurilor din Afganistan, cele care alimentează 90% din piaţa mondială.

Acuzaţiile aduse Iranului vin pe multiple planuri, la nivel regional și internaţional. Astfel, Iranul este acuzat că sponsorizează terorismul, că violează drepturile omului, că dezvoltă tehnologii pentru construirea armelor de distrugere în masă, că îşi ameninţă vecinii din Golful Persic în dorinţa de hegemonie regională, că anunţă explicit şi în mod repetat dorinţa privitoare la „moartea Americii" şi ştergerea de pe faţa pământului a Israelului.

„Ceea ce SUA îi cere Iranului, Liga Arabă îi cere Israelului – și anume încetarea secretomaniei cu privire la armele nucleare, transparenţa și deschiderea pentru verificări și inspecţii din partea unor comisii internaţionale. Ceea ce Iranul incriminează în atitudinea SUA este exact acuzaţia pe care Israelul i-o aduce Iranului – un regim dictatorial care e mai periculos decât nazismul", cam la asta se rezumă relaţiile între cele trei state, în opinia lui Christian Sălcianu.

Iranul deja se află sub sancţiunile Statelor Unite şi UE ca reacţie la refuzul de a opri eforturile de îmbogăţire a uraniului şi de a coopera cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică. Ultima sancţiune asupra Tidewatter Middle East, cel mai mare operator portuar iranian, ar reduce valoarea comerţului legal cu această ţară, cu miliarde de euro. Noile măsuri interzic oricărei persoane sau companii din UE să facă plăţi directe sau indirecte în beneficiul Tidewater.

Toate astea nu l-au împiedicat pe preşedinte să continue progresele nucleare şi să refuze accesul AIEA la bazele sale nucleare. Teheranul a declarat de curând că guvernul va lua măsuri preventive împotriva duşmanilor săi, dacă va considera că interesul naţional este pus în pericol, relatează Reuters. Pe de altă parte Israelul nu vrea să mai aştepte SUA şi ameninţă voalat cu un atac unilateral asupra bazei nucleare a Iranului, iar Statele Unite vor diplomaţi, dar nu desconsideră metodele militare pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară.

Chiar astăzi este programată o întâlnire între premierul israelian Benjamin Netanyahu şi preşedintele Obama, pe această temă. Într-un an electoral, criticat în mod regulat de adversarii republicani pentru o poziţie pe care aceştia din urmă o consideră ca nefiind clar în favoarea Israelului, preşedintele american a declarat ieri că „susţine Israelul în momentele cruciale", informează AFP.

„Liderii Iranului trebuie să ştie că eu nu duc o politică restrictivă. Duc o politică ce constă în a împiedica Iranul să se doteze cu arma nucleară. Şi aşa cum am spus deja foarte clar în timpul mandantului meu, nu voi ezita să folosesc forţa pentru a proteja Statele Unite şi interesele lor", a mai spus preşedintele american.