De ce își dau foc adolescenţii tibetani?

144

În Tibet, oroarea este la ordinea zilei. Cum altfel ar putea fi catalogată situaţia unei regiuni în care tineri de nici 20 de ani fac ceva atât de drastic și de șocant precum a-și da foc într-o piaţă publică? La vârsta la care vecinii lor europeni își asumă doar distracţia, lăsând responsabilităţile în seama părinţilor, tinerii tibetani mor pentru ţară. De ce?

De la începutul lui 2011 până azi, scrie AP, peste 24 de tineri tibetani, cei mai mulţi aflaţi la vârsta adolescenţei sau până în 20 de ani, și-au dat foc pentru a atrage atenţia asupra unei cauze cu privire la care se tem că va fi uitată – autonomia Tibetului.

Tibetanii acuză China că le-a suprimat cultura, libertatea de expresie și de închinare, prin impunerea reformelor sale asupra teritoriului care avea suficiente direcţii de autoguvernare și un lider spiritual care se bucura de încrederea poporului.

De partea cealaltă, China evidenţiază că zonele tibetane sunt mult mai bogate, astăzi, sub conducerea Beijingului, decât ar fi putut fi vreodată. În plus, Beijingul declară că Tibetul se bucură de o autonomie sporită sub conducerea guvernului Chinez.

De unde a pornit totul?

Guvernul chinez susţine că Tibetul a fost integrat oficial în China încă de la jumătatea secolului al XIII-lea, prin urmare ar trebui să fie în continuare sub conducerea Beijingului.

Tibetanii însă nu sunt de acord, ci scot în evidenţă faptul că regiunea a fost un regat independent timp de mai multe secole și că regimul chinez nu a dominat în mod constant Tibetul.

De exemplu, în 1912, după un scurt conflict militar cu China, Tibetul reușise să își declare independenţa. Și, deși statutul nu a fost larg recunoscut, Tibetul s-a guvernat independent până în 1950, când China și-a trimis armata să oblige tibetanii să își cedeze suveranitatea. De atunci, dominaţia Beijingului a continuat, și la fel s-a întâmplat și cu frământările sociale.

Cea mai puternică revoltă tibetană de atunci și până azi, a avut loc în 2008. Călugărilor budhiști care protestau în regiunea Lhasa li s-au alăturat numeroși membri ai societăţii civile. Protestele, devenite violente odată cu intervenţia coercitivă a poliţiei, au cuprins și provinciile Gansu, Sichuan și Qinghai, cu o populaţie numeroasă. Oamenii au protestat atunci din pricina problemelor zilnice, dar și din dorinţa ca Tibetul să redevină independent.

Ce opţiuni există?

Deși nu sunt foarte mediatizate, ocazional, au loc negocieri între guvernul chinez și guvernul în exil al Tibetului. Însă discuţiile nu au avansat foarte mult și nici lasă să se întrevadă speranţe de schimbare pentru viitor. Este extrem de improbabil ca autorităţile chineze să fie de acord cu orice fel de negocieri în cazul în care nu este exclusă chestiunea independenţei.

Liderul spiritual tibetan Dalai Lama (distins cu premiul Nobel pentru Pace) militează pentru o mai mare autonomie în cadrul Chinei. Oficialii chinezi spun însă că nu vor să creeze un precedent care i-ar putea influenţa pe alţii și că un Tibet independent nu ar fi viabil, întrucât nu ar face faţă economic. Ei au sperat că dezvoltarea economică va înăbuși apelurile la schimbare politică. Totuși, deşi Tibetul a primit miliarde de dolari din partea Chinei, iar nivelul de trai al multor tibetani a crescut, protestele nu au încetat.

Cine sunt cei care protestează?

Potrivit prim-ministrului tibetan din exil, cei care încă mai protestează sunt tibetanii cuprinși de disperare. Pentru locuitorii Tibetului însă, actele de sinucidere prin auto-incendiere sunt decizii bine gândite. „Aceștia sunt oameni inteligenţi, care știu ce fac," a declarat Tenzin Choekyi, reprezentant al Tibetan Youth Congress, un grup activist cu sediul în Dharmsala. „Care este darul suprem pe care îl poţi oferi? E viaţa ta."