Tehnici de răspuns ale premierilor britanici

97

BBC face o trecere în revistă a celor mai eficiente tehnici prin care premierii britanici au demonstrat arta de a răspunde întrebărilor dificile. În fiecare miercuri în sesiunea Camerei Comunelor premierii britanici răspund întrebărilor parlamentarilor.

În lumea de zi cu zi mulţi oameni se tem de întrebările încuietoare sau de interviul pentru un loc de muncă. În același timp majoritatea întrebărilor sunt puse pentru a obţine o informaţie. În lumea politică însă cele mai multe întrebări sunt puse pentru a-l prinde pe picior greșit pe oponent și a taxa orice gest oficial. Premierii britanici au arătat în 50 de ani o adevărată artă de a răspunde întrebărilor primite iar BBC oferă o serie de ponturi cu privire la modul în care să răspunzi întrebărilor dificile, urmărind maniera de răspuns a acestora atunci când nu au vrut sau nu au știut să răspundă întrebărilor dificile.

Bineînţeles că nimeni nu este obligat să răspundă la orice întrebare, însă de cele mai multe ori lipsa unui răspuns duce la nemulţumire. Ca atare o tehnică importantă folosită pentru atenuarea sentimentului este aceea de a răspunde la întrebarea pe care cel intervievat și-ar fi dorit să o audă și nu la cea pusă efectiv. Atunci când oamenii doresc un răspuns concret și acesta nu poate fi oferit, tehnica folosită este aceea a non-răspunsului în care te arăţi dispus să cercetezi problema mai departe în căutarea celui mai bun răspuns.

O altă abordare în cazul în care nu știi un răspuns care ţi se cere pe loc este să soliciţi repetarea întrebării sau reformularea ei. Chiar dacă reformularea nu are loc, o opţiune folosită este aceea de a lua din întrebare numai acea parte care te interesează. În cele din urmă unele întrebări chiar nu merită să primească un răspuns. De cele mai multe ori însă premierii britanici au răspuns întrebărilor primite, pentru că lipsa unui răspuns ar fi fost înţeleasă ca un indiciu al faptului că sunt incompetenţi sau nepregătiţi. Merită știut că Margaret Thatcher lua lecţii de dicţie, iar Tony Blair repeta zile întregi discursurile pe care urma să le susţină.